Un dar de preţ pentru un cititor deosebit

dictionar muzeu„…muzeul este, poate, cea mai complexă instituţie de cultură a societăţii contemporane. Celelalte două tipuri de instituţii păstrătoare ale memoriei – arhivele şi bibliotecile – sunt limitate, în demersul lor ştiinţific, de convenţiile care s-au format, de secole, în jurul lor, convenţii legate, mai ales, de tipurile de obiecte care pot fi păstrate în aceste instituţii. Muzeele au reuşit să scape din chingile acestor convenţii şi sunt, astăzi, locaşurile de cultură cu cel mai dificil de prezentat teritoriu de competenţă. De la ştiinţe ale naturii la istorie, de la centre de experimente ştiinţifice la artă, de la etnografie la antropologie şi de la istoria tehnicii la istoria societăţii, nimic nu poate să rămână în afara sferei de preocupare a muzeelor. Muzeele nu mai sunt ancorate într-un trecut nebulos ci, dimpotrivă, se află în miezul vieţii culturale contemporane”.

Orice cititor, se ştie, are autori preferaţi. În ipostaza mea de cititoare a revistei „Cultura”, Virgil Ştefan Niţulescu se numără printre aceştia. Dar fragmentul citat nu este decupat din rubrica sa de meditaţii asupra muzeului în agitatele noastre vremuri, ci se deschide cu „Un cuvânt înainte” o carte cumva altfel: deopotrivă savantă şi populară. Ea aparţine unei persoane remarcabile, care de-a lungul unei neuitate călătorii prin Roma m-a cucerit prin amploarea erudiţiei, prin plăcerea de a povesti şi de-a explica într-un fel atrăgător, prin prospeţimea, prin tuşa personală cu care vedea lucrurile, fie că era vorba de un edificiu, un tablou, o privelişte sau de ziduri şi istorii. Toate fiind amintiri frumoase şi îmbogăţite de amănuntul semnificativ relatat, de punctul de vedere astfel exprimat al doamnei Valentina Veselovschi Buşilă încât să ţi se graveze în memorie, deasupra tuturor rămâne vizita făcută împreună la Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie Etruscă. Vibra în Domnia Sa un ataşament, o bucurie în măsură nu atât să lumineze misterul, cât să te facă recunoscător şansei care te-a adus la graniţa sa chemătoare.

Valentina Veselovschi Buşilă

Valentina Veselovschi Buşilă

Dar şi fără acest cuvânt semnat de dr. Virgil Ştefan Niţulescu, preşedintele Comitetului Naţional Român al Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM), şi fără norocul de a o fi cunoscut pe autoare, arheolog, secretar al CNR-ICOM, redactor la „Revista muzeelor şi monumentelor”, autoare de studii de arheologie, istorie, etnografie, muzeografie, turism cultural (ca să spicuiesc doar din admirabila şi cuprinzătoarea paletă profesională cu care şi-a asociat numele în ani de neodihnă întineritoare), tot m-aş fi oprit asupra acestui „Dicţionar explicativ pentru vizitatorul de muzeu” de Valentina Veselovschi Buşilă, Editura Etna, 2013, interesată să-l răsfoiesc, să-l am în bibliotecă, la îndemână.

Pornind de la o experienţă personală, aceea de a se fi confruntat, în cadrul activităţii muzeografice şi cultural-turistice, cu absenţa unui bagaj de termeni care să faciliteze vizitatorului „călătoria” sa printre exponate, autoarea a purces la alcătuirea unui ghid gândit în spiritul îndemnului lui Quintilian, „Non multa, sed multum”. Mult în puţin! Rezultatul este un volum de nici 200 de pagini în care – greu de imaginat dacă ne raportăm la definiţia muzeului în viziunea dr. Virgil Ştefan Niţulescu! -, Valentina Veselovschi Buşilă reuşeşte să adune şi să explice „cuvintele” esenţiale pentru dialogul vizitatorului cu ceea ce vede în vitrină şi citeşte pe etichetă. Un dialog amplu pe orizontala şi verticala domeniilor avute în vedere, despre care ne putem face o idee parcurgând tipurile de muzee reţinute în dicţionar: cinegetic, etnografic, geologic, in situ, în aer liber, mănăstiresc, memorial, monotematic, pavilionar, pilot, sătesc, specializat, şcolar, tehnic, virtual, de artă, de arte decorative, de filatelie, de instrumente muzicale, de istorie, de istorie naturală, de ştiinţele naturii, arhivelor, căilor ferate, farmaciei, literaturii, marinei, muzicii, omului, satului, sportului, turismului, al unei comunităţi restrânse, al unei minorităţi. Enumerarea include nu o dată, înviorător, şi referiri la anumite muzee cărora autoarea le-a trecut pragul. La fel de elocventă ar fi pentru ilustrarea amplorii dialogului facilitat de dicţionar şi înşirarea termenilor explicaţi pe o singură pagină. Să spunem – 100: macat, machetă, macro, Madona, madrasa, maforion, mag, magdalenian, magmă, Mahabharata, maharajah. Indiferent cărei categorii de instrucţie şi de vârstă i-ar aparţine vizitatorul unui muzeu, ghidul Valentinei Veselovschi Buşilă îi va fi de folos şi în înlesnirea dialogului cu exponatul, şi în verificarea şi completarea cunoştinţelor.

Reîntorcându-ne însă la cititorul de elită al dicţionarului care este dr. Virgil Ştefan Niţulescu, să reţinem aprecierea de către Domnia Sa a unicităţii acestei lucrări („este pentru prima oară când, în România, un ghid de acest fel este publicat”) şi, deopotrivă, a farmecului său intelectual („cartea poate fi citită, cu folos, pagină cu pagină, asemenea unui mic roman, care pune în valoare cunoştinţele despre patrimoniul cultural al umanităţii”). Şi să ne bucurăm pentru acest dar deosebit făcut de Valentina Veselovschi Buşilă vizitatorului de muzeu care niciodată nu va fi un om obişnuit.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: