Mă simt afectată, ca mulţi alţii, de evenimentul nemilos de care, până la urmă, nu este scutit nimeni – plecarea dintre noi a distinsului, regretatului Constantin Blănaru. Neîndoios, este atât de dureros să te desparţi irecuperabil de Omul care te-a îndrumat, te-a povăţuit ca un adevărat părinte la inspecţiile şcolare. Pentru că am corespondat cu Domnia sa, mi-a trimis cartea „În Caroiaj” ca semn de preţuire pentru unele articole despre copii, despre dascăli etc., pentru că şi-a exprimat dorinţa de a reveni la locurile cândva vizitate, dar şi la casa noastră, pentru a mă îndruma în ale scrisului. La aflarea veştii „plecării definitive din această lume” parcă a murit şi o bună parte din fiinţa mea.
De când era la Iaşi ne-a scris că, după ce termină cu renovarea apartamentului, prima călătorie o va face la Brodina. A dorit să revadă locurile minunate ale acestei părţi a Bucovinei, oamenii cu care a lucrat. Într-una din scrisori ne întreba: „Ce face blânda profesoară de limba română Coriciuc Nataşa? Ce face profesoara de istorie Chirilă Maria (al cărei destin nu a fost favorabil)?”. L-am tot aşteptat cu bucurie, cu emoţie, dar vestea decesului său ne-a întristat inimile. Nu am avut puterea atunci să scriu. Şi acum, la un an după „plecarea” sa, scriu cu nemăsurată mâhnire. Dar… nu noi hotărâm când ne naştem şi când „ne ducem”. Nu avem putinţă de control şi niciun cuvânt nu putem pronunţa asupra sorocului când se va petrece. Aici nu sunt negocieri. Părintele din Cer ne păstoreşte soarta cu voinţa Sa.
În memoria noastră imaginea Dascălului Constantin Blănaru va rămâne o icoană de care ne vom aduce mereu aminte. El a fost lumină şi bucurie, bine şi bunătate, un adevărat Domn’ Trandafir. Niciodată nu ne era frică de inspectorul Blănaru. Îl aşteptam cu bucurie, pentru că ne dăruia tot ce e mai de folos în cariera didactică; rămâneam cu un bagaj de cunoştinţe, experienţe şi metode noi, dar mai ales comorile sufleteşti ale dlui Blănaru vor rămâne neperitoare. (ARTEMIZIA GHEORGHI, Brodina)
Comentarii