În faţa unui public format din universitari şi studenţi, la Biblioteca USV, ieri, prof. univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu şi-a lansat cea de-a doua carte din acest an, „Domoleni” (Ed. Pim, Iaşi, 2015), încă o carte semnată în calitate de scriitor, nu de cercetător, de om de ştiinţă.
Oficiile de gazdă le-a făcut prof. univ. dr. Rodica Nagy, directoarea Bibliotecii USV, printre altele subliniind profilul de „model de magistru” al autorului şi divulgând că „Domoleni” este primul volum dintr-un ciclu. Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, critic literar, prorector al USV, a făcut cunoscut că şi prin „Domoleni” (cartea anterioară, „Izvorul Tămăduirii”, având sensuri similare) se umple un gol, nu neapărat cel al „prozei cu ţărani din Moldova”, cât cel al prozei despre „omul concret din lumea satului”, oferind, de asemenea, „un foarte consistent material de studiu pentru lingvişti, antropologi, folclorişti”. Prozatorul Gheorghe C. 
Moldoveanu conturează „un roman de familie/un caz”, cel al Domolenilor, în lumea satului din anii 1949-1950. Printre altele, creat dintr-o perspectivă evocatoare, de reconstituire uşor nostalgică, romanul poate fi perceput ca o monografie a satului, un aspect aparte în conţinutul său fiind receptarea evenimentelor istorice de anvergură de către oamenii simpli. „Viaţa trebuie trăită cu bune şi rele, cum dă Dumnezeu” ar fi filosofia lor, construită dinspre fatalism spre optimism.
„Şi voci care tăcură vorbesc” este mottoul cărţii şi, foarte lapidară, povestea ei, a spus autorul, explicând că „Domoleni” reprezintă „cronica unor vieţi”. Evitând să spună în ce măsură aspecte din propria biografie se pot recunoaşte în carte, Gheorghe C. Moldoveanu s-a rezumat a afirma că nu crede că va fi existat un scriitor care să-şi fi imaginat tot. Pe de altă parte, el a atras atenţia că-i sunt alături, la lansare, soţia, fiica şi sora, amintind şi că uneori se foloseşte de pseudonimul (rezultat din anagramarea numelui de familie) V. Molodeanu.
Comentarii