Din dragoste pentru locurile natale

scan-carte0001partestii de jos 1415-2015Recent a ieşit de sub tipar la Editura Muşatinii din Suceava monografia intitulată Pârteştii de Jos „600”: 1415 – 2015 semnată de un colectiv de autori, fii ai satului, coordonat de distinsul om de cultură şi desăvârşit profesionist, dr. Ioan Ieţcu. Lucrarea are la bază varianta apărută cu 15 ani în urmă la Editura „Cuvântul nostru” din Suceava sub titlul Pârteştii de Jos 1415 – 2000 (585 de ani de atestare documentară), la care s-au adus unele completări, întrucât „documentarea a fost incompletă şi insuficientă” (p. 17). Informaţiile oferite de autori în noua ei formă sunt acum la zi. Printre altele, comparativ cu ediţia precedentă, aici a sporit consistent, de exemplu, numărul personalităţilor pârteştene incluse în paginile cărţii. Stăruinţa şi competenţa au stat constant la baza muncii depuse de autori pentru a aduna şi a expune acest imens volum de informaţii, fiind convinşi că acestea vor constitui „o bună bază de informare asupra prezentului şi istoriei de până la noi, a începuturilor aşezării noastre şi a evoluţiei sub vremuri” (p. 20). Din felul în care sunt prezentate informaţiile în cuprinsul monografiei, se observă cu uşurinţă dragostea autorilor faţă de locurile natale şi faţă de oamenii din rândul cărora s-au ridicat ei înşişi, dedicând lucrarea şcolii şi comunei lor „cu oameni frumoşi, harnici, buni şi cuminţi, ziditori ai istoriei devenirii noastre, lucrători ai pământului care ne-au dat pâinea cea de toate zilele, celor care au jurat în cugetul lor, pe amintirea străbunilor, că vor fi mereu vrednici de trecutul lor”.

În ce priveşte conţinutul lucrării, mai întâi e prezentat actul de identitate al satului Pârteştii de Jos constând din documentul (cu imaginea lui originală) prin care, la data de 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun dăruieşte satul Mănăstirii Humor.

Un consistent capitol este rezervat apoi bisericii din sat şi slujitorilor săi. Ca în orice altă localitate, Biserica a avut chiar de la începuturile ei un rol esenţial în viaţa oamenilor, atât în zilele de sărbătoare spirituală, cât şi în cele de restrişte, care, din păcate, n-au prea lipsit prin părţile noastre. Faptul este ilustrat şi prin imaginea de pe prima copertă, cu calea de acces spre biserică, cu precizarea: „Un drum care nu duce la biserică nu duce nicăieri”.

Urmele existenţei unui locaş de închinare în Pârteştii de Jos sunt foarte vechi, fapt dovedit de o cruce de piatră unde se afla cu multă vreme în urmă altarul unei biserici care, probabil, a fost distrusă de hoardele cotropitoare care s-au rânduit pe aici de-a lungul anilor. Desigur, între timp a fost ridicată alta (sau, poate, altele) tot de lemn. În anul 1880, s-a sfinţit Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită din piatră de astă dată. Prin contribuţia nemijlocită a locuitorilor, în fiecare sat din comună au fost înălţate cu timpul biserici noi şi durabile, aşa încât viaţa religioasă a locuitorilor se poate desfăşura în condiţii foarte bune.

Un lucru extrem de important este reprezentat de faptul că, de la începutul sec. al XIX-lea (de când există dovezi scrise) până în prezent, la Pârteştii de Jos au slujit preoţi care şi-au împlinit cu prisosinţă menirea lor în mijlocul sătenilor. Un model exemplar în acest sens a fost preotul Vasile Ciupercovici care a păstorit aici timp de 38 de ani. Deşi nu era fiu al satului, din fonduri proprii a construit o şcoală pe care a dotat-o cu cele necesare pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi a donat-o primăriei în 1868. Şi tot el s-a ocupat de construirea unei noi biserici Pe Vale (pictată de Epaminonda Bucevschi) în locul celei de lemn, veche de peste 150 de ani. Să mai adăugăm şi faptul că sătenii au participat alături de el la amenajarea unei mori pe apa Soloneţului (cunoscută sub numele de Moara Popii) care a funcţionat până în 1962, la colectivizarea agriculturii în sat.

Urmează capitolul intitulat Din vremuri străvechi până la zi. Prin studii temeinice, întocmite de specialişti în domeniu, este urmărită, pe baza descoperirilor arheologice, vechimea locuirii acestor locuri, vechime care ne duce cu cca 20.000 ani în urmă. Apoi se fac referiri, bazate pe documente istorice, la populaţia şi aşezările actualei comune cu începere din perioada primelor consemnări ale existenţei satului Pârteştii de Jos. În completare, este prezentată lista vornicilor şi primarilor comunei de la 1813 până în prezent. Sunt apoi analizate elemente de toponimie şi antroponimie specifice satului, precum şi starea socială şi organizarea administrativă a localităţii de-a lungul timpului.

O atenţie specială este acordată vieţii locuitorilor, aspecte concretizate prin arta populară şi portul tradiţional cu trăsăturile sale specifice în comparaţie cu localităţile din jur, apoi gospodăria, meşteşuguri şi ocupaţii, obiceiuri şi tradiţii, hore, clăci etc., toate ilustrate, ca şi celelalte capitole ale lucrării, cu multe fotografii de o mare valoare documentară. În încheiere, se fac dense referiri la viaţa social-economică a satului din vechime până în prezent bazată pe resursele naturale de care dispune localitatea. Datorită hărniciei locuitorilor şi spiritului lor de buni gospodari, prin muncă şi chibzuinţă, ei şi-au putut asigura cele necesare unui trai decent, comuna situându-se mereu printre localităţile fruntaşe din acest punct de vedere.

Urmează capitolul rezervat învăţământului din comuna Pârteştii de Jos de când a fost înfiinţată prima şcoală şi până în zilele noastre, cu etapele principale privind asigurarea bazei materiale necesare (săli de clasă, material didactic etc.). Datorită dăruirii şi priceperii învăţătorilor şi profesorilor care au slujit aici, a sporit permanent numărul elevilor, mulţi dintre ei continuându-şi studiile în şcoli mai înalte. Aşa se explică faptul că Pârteştii de Jos se situează printre localităţile cu cel mai mare număr de intelectuali de diferite specialităţi. Fără îndoială că şi părinţii au avut un rol important în această privinţă, asumându-şi răspunderea suportării cheltuielilor impuse de frecventarea şcolilor de către copiii lor. În semn de recunoaştere a calităţii procesului de învăţământ de aici, în 1997, pe lângă şcoala gimnazială din sat au fost înfiinţate clase profesionale cu profil de prelucrare a lemnului şi textile, iar din anul şcolar 2012 – 2013 şcoala este transformată în liceu tehnologic. Pentru a întregi imaginea învăţământului din comună, sunt prezentate şi şcolile din satele comunei. Capitolul se încheie cu lista personalului didactic şi a directorilor care au lucrat aici începând cu anul 1889 şi până în prezent.

Partea a doua a monografiei, intitulată Câteva destine umane pârteştene, poate fi considerată o veritabilă enciclopedie dedicată celor aproape 500 de specialişti grupaţi pe profesii din diferite domenii de activitate. Numărul lor foarte mare se explică prin faptul că, aşa cum s-a mai arătat, datorită activităţii preoţilor şi a cadrelor didactice care şi-au desfăşurat aici activitatea cu competenţă şi multă dăruire în ultimul veac şi jumătate şi datorită dorinţei sătenilor de a-şi vedea copiii cât mai bine realizaţi în viaţă, a crescut mereu numărul celor care au absolvit şcoala din sat şi au urmat apoi studiile liceale şi chiar cele superioare, aşa încât, spre mândria satului Pârteştii de Jos, de aici s-a ridicat „un număr impresionant de intelectuali: cadre universitare, medici, profesori, economişti, ingineri, preoţi, artişti (poeţi, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni) ş. a.” (p. 18).

Lucrarea se încheie cu gândurile de pioasă recunoştinţă a autorilor îndreptată spre memoria consătenilor care şi-au dat viaţa pentru apărarea patriei în Primul şi în cel de-al Doilea Război Mondial (şi sunt peste 150 de eroi) pentru a rămâne astfel în memoria celor de azi şi a celor ce vor veni după noi.

Multe s-ar mai putea spune despre o asemenea monografie, rezultat al muncii asidue a grupului de autori care au prezentat în aşa fel această aşezare, încât chiar şi cititorul care n-a trecut vreodată pe aici rămâne cu imaginea clară şi cuprinzătoare a unui sat de oameni gospodari, harnici, cinstiţi, cu o largă deschidere sufletească spre viaţa religioasă şi spre şcoală. Cititorul va avea satisfacţia să cunoască toate cele prezentate de autori într-un limbaj îngrijit, adecvat conţinutului abordat, ceea ce face din monografia Pârteştii de Jos „600”: 1415 – 2015 o lucrare model demn de urmat.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: