Astăzi i se spune „maestrul”, „marele artist” sau „muzicianul român care s-a născut orb” cântăreţului George Nicolescu, cel care, pe timpul lui Ceauşescu, umplea la maximum sălile caselor de cultură şi făcuse un „hit” din melodia lui George Grigoriu „Eternitate”.
Pe George Nicolescu l-am cunoscut personal prin anii ’70, la Sibiu, şi l-am reîntâlnit, joia trecută, după 40 de ani, la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava, unde fusese invitat să cânte, fiind însoţit de soţia sa, Georgeta. Înainte însă a recitat poezia lui Adrian Păunescu „Dor de Eminescu”, la fel de cald şi emoţionant precum cântă şi melodia cu acelaşi nume pusă pe note de Alexandru Zărnescu.
La Sibiu mă aflam cu prilejul unor studii, iar George Nicolescu era „cap de afiş”, cum se spune, într-un spectacol în care mai cântau Ricki Dandel, interpretul foarte iubit de sibieni, pe-atunci încă profesor de engleză, prietena mea Violeta, pe care am însoţit-o în turneul respectiv, şi alţi solişti sibieni. Mi-amintesc că omul George Nicolescu m-a impresionat tare datorită faptului că, în pofida handicapului, era atât de vesel, modest, prietenos şi optimist…
Zâmbetul i-a rămas la fel, astăzi, doar anii i-au aşternut ninsori în păr. Şi-a adus aminte de mine imediat după ce mi-am rostit numele, despre a cărui „semnificaţie” – axonul, prelungire a celulei nervoase – glumeam în acei ani.
„La Suceava am fost de multe ori şi întotdeauna m-am simţit foarte bine ştiind, pe de o parte, că e vorba de un oraş încărcat de istorie, de la întemeierea lui şi până astăzi, pe de altă parte pentru că aici, sunt convins, sunt foarte mulţi oameni de cultură, iar pe unii dintre ei îi cunosc şi eu. Întotdeauna, realmente, mi-a făcut plăcere să vin aici şi mi s-a părut că am fost bine primit şi atunci când cântam, şi atunci când, pur şi simplu, vizitam aceste locuri” mi-a spus deunăzi George Nicolescu.
A fost invitat la colegiul sucevean la recomandarea prietenului său, poetul Ion Cozmei: „Totul s-a legat, la început, de la o colaborare oarecum indirectă cu el, găsind într-unul din numerele din revista «Flacăra», din 1983, această poezie a lui – «Cântec de dragoste pentru sănătatea ierbii». Mi-a plăcut poezia, am imprimat-o pe primul meu disc Electrecord şi, după aceea, Trupa Unu a preluat-o cu titlul «Cântec pentru sănătatea ierbii», iar dacă Dumnezeu îmi va ajuta o voi cânta şi azi”. Şi a cântat-o, în aplauzele celor câteva zeci de cadre didactice aflate în aula colegiului sucevean.
George Nicolescu s-a născut la Ploieşti, în 1950, a urmat Şcoala pentru pacienţii cu ambliopie din Bucureşti, apoi gimnaziul şi liceul la Şcoala Pentru Orbi din Cluj. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, secţia română-franceză, de la Universitatea bucureşteană, din 1977 predând franceza la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Buzău.
“În general, am făcut tot ce s-a putut face”
George Nicolescu a debutat în muzică în 1970, an în care a câştigat premiul întâi la Festivalul „Tinereţe pe portativ”. Puţin mai târziu, compozitorul George Grigoriu avea să-şi pună puternic amprenta pe cariera lui muzicală, din 1973 când a lansat primul său hit, „Eternitate”, succesele muzicale urmând unul după altul.
Artistul nu a fost uitat cu totul astăzi, numele lui mai apare în diferite publicaţii, precum Jurnalul Naţional, Cancan sau Libertatea. „După Revoluţie totul a mers mai greu, în general, pentru toţi, dar asta nu înseamnă că m-am dat bătut; atât cât am putut şi cât mi-a fost dat am colaborat cu mulţi tineri. Cu Jorge în piesa „Îndrăgostit”, acum 7-8 ani, în 2012 cu Gabriel Istrate de la Galaţi, Shift e porecla lui, în piesa „Viaţa-i de vină”, cu Trupa Unu… Şi, în general, am făcut tot ce s-a putut face”.
În 2010 i-a apărut primul CD, „Muzică uşoară… lăutărească”, realizat sub egida Jurnalului Naţional. „Nu e vorba nici de muzică uşoară, nici lăutărească, e vorba de piese pe care le cântam într-un anumit stil al meu. În afară de 2-3 piese care au fost mai serioase, celelalte au fost mici parodii” mi-a spus artistul vorbind despre melodii precum „Fată dragă” sau „Strada speranţei”.
Înainte cu o săptămână de venirea la Suceava, George Nicolescu s-a întors din Canada, unde a avut spectacole împreună cu Ducu Bertzi, Mircea Vintilă şi Maria Gheorghiu. „Totul s-a desfăşurat astfel încât să am toate motivele să fiu mulţumit” – cu aceste cuvinte s-a încheiat scurtul nostru dialog, George Nicolescu fiind invitat în aulă să cânte, iar apoi urma să plece la Liceul Tehnologic din Dumbrăveni unde fusese, de asemenea, invitat.
Dar ne-am despărţit cu speranţa unei alte revederi.
Comentarii