Tabăra „Tinere Condeie” – Muncel 2014

 

Cinci pentru Suceava. Cinci laureate ale Concursului național de creație literară „Tinere Condeie”, ediția 2014: Adela Cășuneanu – Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava (secțiunea reportaj), Raluca Râmbu – Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava (poezie și proză scurtă), Estera Stanciuc – Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava (poezie), Ada Calance – Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Rădăuți (poezie) și subsemnata, Codruța Corocea – (absolventă) Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc (poezie). Raluca Rîmbu și subsemnata am participat la Tabăra națională „Tinere Condeie” de la Muncel – Iași. Ne-au însoțit domnul profesor Gheorghe Cîrstian și Lavinia Nechifor – Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava. Iată ce a fost și cum a fost. De la #poemelecunapoliatane, la cum să citești Bukowsi, până ce corpul literelor se disipă în fața focului de tabără, bâjbâind prin întuneric. De la liniștea inaugurală năucitoare, la poeziile cu unicorni și bucle de cerneală ale Iuliei, la paginile zgomotoase ce se desfășoară caleidoscopic în fața noastră, ca energia cinetică a ideii scrise. „Poezim, poezăm, prozăm”, cum ar spune Adelina. Și asta am făcut pe durata șederii la Muncel, în cele 5 zile în care, pot spune, am atins Nirvana poeziei douămiiste, ca dovadă că și aici se pot naște poeți, „în vagoane de vopsea”, desigur. Prima zi a fost amprentată de o fugitivă stare de letargie, datorată drumului mai mult sau mai puțin obositor (după caz), urmat de instalarea în camere și despachetatul valizelor târșâite prin iarba ondulată sau pe asfaltul încins. Am făcut apoi cunoștință, încercând, pe cât posibil, să reținem numele fiecăruia dintre noi. Și ne-a ieșit, într-o oarecare măsură. Spre seară s-a ținut o ședință despre logistica taberei, în care am ales și destinația excursiei care urma să aibă loc joi – Iașul. Desigur, am făcut cunoștință și cu pârșii, dragii rozători veverițo-șoricești de Muncel. Programul desfășurat marți și miercuri s-a pliat după următorul itinerar: trezitul mult prea devreme dimineața, cu care noi, somnoroșii, nu eram obișnuiți – puțin căscat – mișcări fragmentate din mâini & machiajul Laviniei – masa, ceaiul cu lămâie – apoi, cele trei ore de cenaclu, în care reacțiile noastre erau fluctuante: „Mamăăă, domnul Chincea îmi citește poemele cu voce tare!”, „1,2,3… domnului Aretzu i-a paralizat un zâmbet pe buze”, „Oh, Doamne, urmez eu”, „Vezi că-ți bag niște critică constructivă, alea, alea”, „Vitalism exacerbat, autoflagelare… ce?!”. Din fericire, „juriul” nostru s-a dovedit a fi afabil (în majoritatea cazurilor). După masa de prânz, au urmat câteva ore în care am exersat cititul propriilor creații, din seria ce să faci când te plictisești & poemele de 3 minute, de genul: „vara ne înghesuie asfaltul pe frunte/ stăm scriem la soare/ cu picioarele aruncate sub masa/ costel onofraș ne citește din gringo/ costel onofraș iubește unicornii”. Apoi, a doua sesiune de cenaclu, cina, întâlnirile noastre în Petrișor, Irina sau Miorița & gluma cu cămila într-un deșert, la care se adaugă multă, foarte multă poezie (Ioan Es. Pop ne este martor, nu mai zic de George Chiriac sau Vakulovski – „datzfoklakartz!/ datzfoklakartz!/datzfoklakartz!”). Joi – „am putut să enunț trei modalități de a fotografia luna/ & niciun moment în care ne-am ținut de mâini”. Programul acestei zile poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: excursieee! Mausoleul lui Alecsandri din Micești – Bojdeuca lui Ion Creangă – Casa Memorială a lui Sadoveanu – Grădina Botanică – Parcul Copou cu teiul lui Eminescu & glumele cu daltoniști – Palatul Culturii – Muzeul Literaturii Române – Casa Pogor și, în final, mall-ul și Librăria Cărturești, unde ne-am încărcat ghiozdanele cu ceea ce domnul profesor numește „literatură de calitate”. Vineri, Sibiul și Suceava ne-au uimit cu petardele & artificiile lor poetice în cadrul celor doua întâlniri de cenaclu. Poeticește, arată așa: în august știu cum trebuie să ne învelim cu iarba care ne taie sprâncenele să ne prindem la nimereală unii de alții și toți de noi ne tremură mâinile când închidem cartea & apoi dispariția treptată a unicornilor de la stânga la dreapta ca un satelit silențios vedem vag cum focul de tabără se deformează ca o inimă ieșită din rădăcini nu știi niciodată când tresar vagoanele când unii visează invadați de urma de ruj a adelinei pe gâtul meu în iași și frecvențele radio ce iau forma unor zeppeline pipăim aerul printre cearșafurile lungi & privim stelele pielea se mișcă defilează prin sunetul pârșilor citim poezii în camera la 12 fix suntem mai vii ca toate ușile trântite obsedant în vila petrișor fără țipete stinse ca tăcerea dinaintea impactului cu buclele de cerneală ale iuliei. Spre seară, tinerii scriitori și-au anunțat gradat plecarea, iar până sâmbătă dimineață tabăra de la Muncel își pierduse vitalitatea. Au urmat șirurile nesfârșite de îmbrățișări, lacrimi și promisiunea că ne vom reîntâlni și că vom păstra legătura. Tabăra de la Muncel a fost o experiență minunată, a perspective changing experience, în adevăratul sens al cuvântului. Momentul acela rar când întâlnești unicornul… Pentru această întâlnire de neuitat, merită să aducem mulțumiri inițiatorului și coordonatorului Concursului, domnul profesor Tudor Opriș, și directorului Taberei „Tinere Condeie”, domnul profesor Paul Aretzu. CODRUȚA COROCEA Colegiul Național „Dragoș Vodă” Câmpulung Moldovenesc