Digispor ?

Prin documente legislative privind salarizarea, acordarea de sporuri și, totodată, condițiile de muncă, se stabilise că „munca ce se desfășoară la calculator este considerată muncă în condiții vătămătoare” (presupunând „suprasolicitare nervoasă și vizuală”). În baza lor, unii slujbași utilizatori de computere (cu precădere bugetari) au și primit, vremelnic, sporuri. Mărturisesc că nu știu cine le mai capătă, dar, după ce le-au fost la un moment dat refuzate (din motive financiare, nu fiindcă ar fi scăzut riscurile) și le-au recâștigat, cu suportul sindicatelor, în instanță, dascălii utilizatori și personal, tot utilizator, din învățământ încă primesc sporul respectiv, de până la 15% din leafă.

 

Însă acum acești beneficiari au prins teamă că li se va tăia din nou, din aceleași rațiuni. Asta-i una. Rămânând pe terenul educației, trec la alta. În ultimii ani, computerul (PC) a devenit un instrument de lucru aproape indispensabil inclusiv pentru elevi; nu de ieri de azi, unii chiar primesc destule teme pe care le rezolvă numai pe PC. Și-apoi de la o vreme (din 2013) se vorbește tot mai intens despre „digitalizarea educației”, care ar însemna trecerea gradată la folosirea manualelor, iar apoi, la folosirea generalizată de către elevi a TPC-urilor („tablet personal computer”, aparat numit în mod obișnuit „tabletă”). Ajuns aici, mă întreb cu toată inocența: vor căpăta și elevii „sporuri”? Mai ales că sunt specialiști care atrag atenția încă de pe acum că utilizarea tabletei de către copii, dincolo de „suprasolicitare nervoasă și vizuală”, poate implica dependență (părinții care le-au pus puștilor tablete în mâini știu deja despre ce e vorba!), deficit de atenție, de socializare etc. și nu în ultimul rând un cu totul alt fel de a gândi (bazat de „scurtături” și pe răspunsuri/ soluții mură-n gură)…