„Românii sunt «lipiți» de locurile natale, cărora le duc dorul oriunde s-ar preumbla prin lume”

Interviu cu jurnalista CARMEN SOLOMIE
 

CARMEN SOLOMIE

– Trăiești de câțiva ani buni în Belgia, ești legată de Rădăuți, ce înseamnă Rădăuțiul pentru tine? – Mălina, bine te-am regăsit! Rădăuți a însemnat un început în viața mea. Tocmai terminasem Facultatea de Istorie, rămânând iremediabil îndrăgostită de Cluj, când ne-am mutat la Rădăuți. Am întâlnit oameni minunați la Școala Nr. 1 Marginea, conduși la acea dată de domnul director Gheorghe Lostun, am reorganizat cabinetul de istorie, am dus la tipografie prima revistă a școlii numită „Gimnasium”, am botezat o fetiță, am legat prietenii care rezistă până astăzi. Apoi a fost radioul…„Radio Top 91” și redactorul-șef de atunci, Daniela Buliga, care mi-a deschis ochii către o nouă lume. Radioul m-a învățat să mă cunosc pe mine, să îmi exploatez atuurile, să intru în casele și sufletele oamenilor. Au fost apoi colegii de la radio, de la televiziunea locală Rădăuți și, desigur, din presă scrisă. Păstrez nu doar amintirea lor… pentru că nu putem trăi doar în trecut, dar chiar țin legătura cu mulți dintre ei, unii rămași la Marginea și Rădăuți, alții plecați prin lume. Copiii de atunci au crescut și au și ei astăzi copii, iar eu știu despre ei… Am înființat la Rădăuți, alături de soțul meu, o filială a Asociației Internaționale „Habitat pentru Umanitate”, unul dintre proiectele la care țin foarte mult. Am pus mâna la construcția efectivă a unei case, pe șantier. Zeci de rădăuțeni trăiesc azi în aceste case având un trai decent… iar noi am fost pionierii, voluntarii. De la Rădăuți am plecat la Oradea, unde am lucrat în școli și la ziarul local „Jurnalul de Dimineață”. Nu am fost în Rădăuți de câțiva ani, dar o bucățică din sufletul meu a rămas acolo. Internetul, telefonul reduc distanțele și (re)apropie oamenii. Rădăuțiul și oamenii săi mândri mi-au rămas dragi… dovadă poate și întâlnirea aceasta a noastră peste ani, de care sunt bucuroasă și onorată. – Cum a fost acomodarea în Belgia? „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea” spunea Nichita Stănescu. A spus-o atât de simplu și firesc. Este tot mai evident că în societatea contemporană a stăpâni cât mai multe limbi nu este doar un atu, ci chiar o necesitate, dar pentru mine limbă română este locul comun în care mă pot înțelege cu părinții, frații și cunoscuții mei. Pe teritoriul patriei mele, limba română, știu cel mai bine să simt, să iubesc, să visez, să cred și să mă rog. Fără această patrie a mea, m-aș simți fără identitate. Pentru mine, limba română a fost salvarea mea în Belgia și, poate ciudat, ajutorul meu în a mă integra în nouă societate. Eu cred că dacă te simți bine în limba ta, ești acasă… Grigore Vieru spune atât de frumos „În aceeași limbă/ Toată lumea plânge/ În aceeași limbă/ Râde un pământ/ Ci doar în limba ta/ Durerea poți s-o mângâi/ Iar bucuria s-o preschimbi în cânt/ În limba ta ți-e dor de mama/ Și vinul e mai vin / Și prânzul e mai prânz/ Și doar în limba ta poți râde singur/ Și doar în limba ta te poți opri din plâns”. Diaspora românească în Belgia este evident o părticică de suflet românesc, o parte din acel atât de intim „acasă”. Cred că are o notă aparte: sunt persoane cu statut de independent, persoane angajate în structurile Instituțiilor Europene și ale NATO. Acesta cred că este specificul Belgiei și implicit al diasporei românești. Prea puțin prezent este fenomenul de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu; mai degrabă, lucrul în construcții sau în menaj. Pe termen scurt și la modul concret, provocarea este chiar asigurarea zilei de mâine… în fiecare zi. Pe termen lung este rezolvarea unei dileme mai vechi: material/ sufletesc; ce mănânc/ cu ce-mi bucur, alin sufletul? În general, cred că românii sunt „lipiți” de locurile natale, cărora le duc dorul oriunde s-ar preumbla prin lume. – Cum ai ajuns să lucrezi la radio? – În 2010, am descoperit Radio ProDiaspora – întâmplător sau nu – datorită unui interviu publicat pe portalul „Rombel”. A fost „coup de foudre” și poate o continuare a unei povești mai vechi… Prima mea dragoste a fost evident „Radio Top 91 Rădăuți”, acolo unde am lucrat chiar mai mulți ani. Radioul, alături de părinții mei, de familie, de oamenii pe care îi iubesc, înseamnă pentru mine „merinde pentru suflet”. A fi „om de radio” este ceva ce nu trece, este o pasiune. Echipa Radio ProDiaspora este alcătuită din oameni pasionați, voluntari, unii dintre ei cu experiență în jurnalism, alții nu. Printre colegii mei se numără absolvenți de Conservator, interpreți de muzică folk, populară, country modern, precum și jurnaliști, scriitori, profesori, dar și oameni cu meserii obișnuite. Suntem adunați din diverse colțuri de țară ori lume într-un loc care a devenit „acasă”: România, Belgia, Germania, Spania, SUA, Italia, Olanda, Australia, Africa de Sus. Pe siteul www.prodiaspora.de există o secțiune foarte consistentă, „Revista ProLitera”, unde sunt publicate texte literare semnate atât de autori consacrați, cât și de nume în devenire. Radio ProDiaspora a fost înființat în anul 2009, de către Ecaterina Cîmpean (România) și Robert Landmann (Germania), pentru a oferi o platformă de comunicare românilor de pretutindeni și de a transmite limba, cultura și tradițiile poporului român. Emisiunile radio îți transmit, prin contactul direct cu ascultătorii, o paletă de stări sufletești, de sentimente, toate însă în savori și nuanțe pozitive. – Ești implicată în viața comunității românești din Belgia? – Mult, aș spune eu… Rombel și „Ghidul Românului în Belgia” Până în prezent cea mai mare realizare a mea în Belgia rămâne munca și semnătura mea în calitate de coautor al celor două ediții ale „Ghidului Românului în Belgia” apărute în anii 2009 și 2013 și susținute de către Rombel – www.rombel.com. Rombel este cea mai largă comunitate virtuală a românilor din Belgia, scopul fiind informarea și liberul schimb de opinii dintre aceștia – o platformă alternativă de comunicare, dacă vreți. Creat în anul 2002 și având astăzi circa 13.000 de membri, Rombel s-a dezvoltat progresiv și, în mod firesc, a început migrarea din spațiul virtual înspre viață reală. Membrii săi s-au implicat în multe acțiuni caritabile: strângere de ajutoare umanitare, sprijin pentru copiii bolnavi veniți la tratament sau operații costisitoare în Belgia – traduceri, găzduirea familiilor, suport logistic și administrativ, vizite la medici. În 2006, a fost fondat primul Turneu de Fotbal al Românilor din Diaspora, iar doi ani mai târziu Rombel a transmis în direct evenimentele de la Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din Bruxelles, o premieră absolută în diaspora românească. Misiunea Rombel a fost și aceea de a aduce la lumina tiparului primul Ghid dedicat românilor din Belgia. A fost un pas mare, săvârșit în 2009 oficial. În presa vremii chiar a apărut o sintagmă de genul: 4.000 de români au scris un ghid… Inițiativa a aparținut administratorului Rombel, Dorin Fleșeriu, iar eu .. i-am dat viață. Dorin a rezumat minunat principiul Rombel și al ghidului: „pay it forward” (după numele filmului lansat în 2000) – primești ajutor, dai mai departe; dai întreit, nu doar întorci ajutorul primit… E cel mai simplu gest de generozitate și recunoștință, în același timp! Școala în limba română… Am predat în Belgia timp de 4 ani cursul „Limbă, cultură și civilizație românească” în cadrul proiectului „Limbă și Cultură de Origine” inițiat de Ministerul Învățământului din România și Belgia, implementat prin intermediul Institutului Limbii Române. Mi s-a părut cea mai lăudabilă inițiativă a statului român. Este o oportunitate fantastică pentru copiii români de a continua să vorbească limba română, de a avea o cultură generală, de a ști de unde vin și a fi lăsați să-și aleagă singuri viitorul, să-și deschidă aripile fără a-și ignora sau îngropa rădăcinile. Nu am crezut niciodată că aș putea vreodată să fiu profesor de limbă română în Belgia. Mă simt împlinită pentru că am avut ocazia! Proiectul „Limbă și Cultură de Origine” este foarte apreciat atât de autoritățile belgiene, cât și de părinții români. Copiii sunt împărțiți pe categorii: născuți în Belgia, cu ambii părinți români sau proveniți din familii mixte, plecați doar de ceva timp din țară, fii de diplomați, elevi din comune cu populație majoritară ucraineană din Maramureș și copii romi. Întotdeauna copiii români se remarcă în școală, fiind foarte buni la învățătură. Prezența profesorului român în școală este importantă, pentru că îi pune în valoare pe copii! Cei mici au astfel o identitate, se raportează la un reper familiar! Și profesorii îi pot „vizualiza” mai ușor în multitudinea de nații din școală. Aceasta este o caracteristică importantă a școlilor belgiene: multiculturalitatea, multilingvismul! Am lucrat ca profesor voluntar la Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din Bruxelles – în fiecare weekend se organizează cursuri de limba română, limba franceză, istorie-geografie, pictură de icoane pe sticlă. Am tipărit și o revistă numită „Darul Cuvântului”. Totul se face cu mult suflet și dăruire, susținuți fiind de preotul Patriciu Vlaicu și soția sa, profesoara de limba română Adriana Vlaicu. De asemenea, am mai fost implicată în înființarea „Clubului Academic Român din Belgia CARO” – o asociație a studenților, profesorilor și cercetătorilor români. Și… rămân deschisă provocărilor viitorului… – Ce-ți dorești pentru viitor? – Știi cântecelul copilăriei „să fie pace în lume”… asta mi-aș dori, da. Și împăcare, înțelegere și oameni care să nu uite unii de alții, care să nu coboare ștacheta în fața încercărilor zilnice ale vieții. Îmi mai doresc sănătate pentru mine, părinți, familie, prieteni, pentru cei ce au nevoie (sic!) și, ca un vis personal, mi-aș dori să am posibilitatea să călătoresc mai mult. Lumea e mare (ca suprafață dar și ca spirit, cu cele știute și cele neștiute) și într-o viață noi reușim să cunoaștem atât de puțin din ea! Îmi doresc o viață frumoasă pentru copilul meu… Și mulțumesc pentru tot ceea ce am trăit până în prezent!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: