Un congres și mai multe variante

Liberalii nu s-au dezmințit nici de data asta: a fost un congres de etapă în care trebuiau stabilite de comun acord trei lucruri: fuziunea cu PDL, afilierea la PPE, leadershipul și, ca urmare, clarificarea candidaturii la alegerile prezidențiale.

 

Dacă în ceea ce privește selecția celor 31 vicepreședinți a funcționat, se spune, „cooperativa”, adică înțelegerile de acasă, în privința celorlalte chestiuni, stafful și activiștii PNL au lucrat după un plan bine pus la punct. De demonstrat. Un congres și multe semne de întrebare Pentru cei ce sunt familiarizați cu astfel de evenimente, era clar că la acest congres nu se va întâmpla cine știe ce cutremur în viața politică, deși o parte a presei s-a făcut luntre și punte să ne convingă că grupul Tăriceanu & co va da lovitura de grație PNL, îl va sparge și vor reface USL, visul lui Victor Ponta. Ei bine, deși câteva televiziuni s-au străduit până în ultima clipă să ne arate cum numărul aliaților lui Călin Popescu-Tăriceanu crește de la o oră la alta, mai ales după declarația acestuia, de întâmplat se știa de la început că nu se va întâmpla mare lucru. Emblematică fiind în acest sens butada lui Ludovic Orban: „Pierdut Tăriceanu. Declar nul”. De ce nu se putea întâmpla nimic? Fiindcă s-a lucrat ca la carte și din timp: trecerea la PPE, realizarea unui singur partid de dreapta împreună cu PDL și candidatura lui Iohannis deveniseră deja un mainstream, recte curente de opinii aproape unanime atât în rândul liberalilor, cât și-n bazinele lor electorale. Ba chiar ideea câștigase simpatii și înțelegere în mass-media. Crin redivivus De aceea, sunt convins că lucrurile erau clare pentru PNL: nu mai putea rămâne alături de ALDE care mereu era în preajma socialiștilor europeni, mai nou, aceeași ALDE negociind chiar o colaborare cu PPE. În plus, existau intenții încă din 2003 de a face pasul spre PPE, lipsind doar hotărârea. Că acum se opun Norica Neculai și alții, dacă nu e vorba de oportunism, e dreptul lor, iar drepturile și libertățile în PNL încă n-a îndrăznit nimeni să le conteste. Până la punctul în care subminează unitatea partidului. În legătură cu candidatura la președinție, într-adevăr a apărut rumoare în sală când a fost vorba de numirea lui Klaus Iohannis la alegerile din toamnă, dar nu împotriva acestuia, ci pentru adăugarea pe listă și a lui Crin Antonescu. Și asta deoarece numărul candidaților care vor fi supuși măsurării sociologice va putea crește cu Mihai Răzvan Ungureanu și Cătălin Predoiu. Spiritul liberal nu s-a dezmințit, iar surpriza revenirii liderului demisionar în prim-plan a fost anticipată de o mulțime de jurnaliști, printre care și subsemnatul. Ies la iveală frustrările Deoarece, în opinia mea, politica românească nu dispune la ora actuală de atât de multe personalități, încât să renunțe așa de ușor la o figură bătăioasă și la un discurs tăios. Iată de ce sala a răsuflat ușurată când Crin Antonescu a acceptat propunerea făcută la microfon de dl Quintus în aplauzele sălii. Din păcate, acceptarea sa pe lista prezidențiabililor a răscolit vechi ranchiune, iar cei ce aveau un dinte împotriva liderului demisionar s-au și grăbit să-și anunțe plecarea la grupul Tăriceanu, mișcare pregătită oricum din vreme. În plus, iluzia unei sinecure din partea lui Victor Ponta, vezi cazul Tăriceanu, a fost mai puternică decât credința în partidul Brătienilor. Jocuri de culise Mai interesante au fost, ca de obicei, jocurile din spatele scenei. Dar nu m-am așteptat ca un europarlamentar ca Norica Neculai să aducă vorba despre „vânzarea PNL pe un preț mic”, sau, ca un liberal să întrebe, fie și retoric, „nu mai avem români să ne conducă?” Nici ca un lider de partid românesc, Elena Udrea, să-l acuze pe liderul altui partid că „pune capăt PDL…, pune bomboana pe coliva partidului”. Pe deasupra, prin aceste cuvinte să lanseze și o invitație directă eventualilor transfugi. Cât despre amenințarea lui Cătălin Predoiu asupra negocierilor cu PNL, cred că ea își are originea în altă parte: realmente Klaus Iohannis are deocamdată o mai mare cotă de simpatie și încredere în electorat pentru a-și asuma candidatura din partea noii formațiuni rezultate din fuziunea celor două partide. Iar asocierea lui Cezar Preda în această discuție vrea să însemne ridicarea mizei în actualele negocieri. Ceea ce ar putea amâna decizia finală.