Despre drepturi

A scris peste tot, ne-a scris și nouă următorul text, transmis prin e-mail: „Vreau să întreb ceva. Sunt un băiat pe cărucior din Suceava și am cărucior electric și e foarte greu și ca să urc în autobuz nu pot, doar dacă mă ridică vreo 5-6 oameni fiindcă e foarte greu și ăștia de la TPL tot zic că rampele sunt stricate alții te și înjură că nu destul cară oameni ce să mai care și «handicapați», și am abonament gratuit de vreo 5-6 ani și nu pot să mă folosesc de el, și am dat mesaj și pe la primărie și nu mi-au răspuns niciodată, (…) și la TPL am și sunat și tot nimic. Se poate face ceva, mă ajutați? Aștept un răspuns”. Puțin agresiv, puțin deznădăjduit, puțin ultimativ, textul ar putea fi considerat tipic pentru un om cu probleme și considerat ca imperativ: și-așa are destule pe suflet, omul trebuie ajutat.

 

Am luat legătura cu TPL, încă de la primele cuvinte reproduse prin telefon din textul petentului directorul Darie Romaniuc izbucnind: „Dar chiar astăzi am avut probleme cu acest tânăr! A vrut să-l ajute să urce în autobuz șoferul nostru dar a refuzat și l-a întrebat dacă tot eu sunt director… Are omul probleme cu mine și i se pare probabil că eu sunt acela ce-i limitează drepturile de om cu handicap. Dar… autobuzele sunt vechi și platforma care ar trebui să se detașeze de autobuz pentru a-i înlesni urcarea, nu mai funcționează. Înlocuirea lor și a ușilor din mijloc, care nu se mai deschid cât ar trebui pentru a nu împiedica platforma să funcționeze, costă foarte mult. Apoi, în stații autobuzul trebuie să tragă perfect la bordură pentru ca acel cărucior să poată trece de pe trotuar direct pe platformă. În care stație din oraș mai poți trage lângă bordură din cauza mașinilor parcate în stație sau a microbuzelor care ne obligă să oprim pe banda întâi? Și, apropo de microbuze: de ce lor nu li se cere să aibă platformă de acces pentru cărucioare? Și-așa ni se face o concurență acerbă în municipiu – noi avem 33 de autobuze contra a 66 de microbuze –, de ce degetul e îndreptat numai asupra unuia dintre operatori?” Directorul are dreptate. Dar are dreptate și necunoscutul care ne-a scris, căruia legea îi asigură libertatea de mișcare. Chiar dacă chestia asta costă, așa cum i-a costat pe americani recuperarea din Vietnam a ultimului soldat prizonier de război în junglele acelei țări sud-asiatice…