De la școala cu totul altfel, la școala altfel…

Povestea asta cu „Școala altfel” (bașca „Școala după școală”) m-a făcut să-mi aduc aminte de școala generației mele.

 

La liceu fiind și stând la internat, în seara sâmbetei Paștelui, eram adunați pe holul liceului la o reuniune (străbunica discotecii de azi). Trebuia să dansăm, în timp ce la biserica din vecinătatea liceului se oficia Slujba de Înviere! Dacă îndrăzneam să ne uităm pe geam cum se sfințea pasca, eram goniți de către profesori la dans. Am în memorie coșurile frumos îmbrăcate, cu bunătățuri culinare și lumânări arzând. Vă puteți imagina cam ce chef aveam să dansăm?! Că de flămânzi, eram flămânzi. Trei mese la cantină și buzunarele goale! Totuși, nimeni n-a cârtit! Tot liceean fiind, am făcut și practica agricolă (prășit, cules cartofi, depănușat porumbul, cules de mere etc.) În momentul când am intrat în învățământ, de Paști, cadrele didactice trebuiau să meargă cu elevii la împrăștiat mușuroaiele de cârtițe și furnici. Așadar la curățat izlazul, unde acum se ridică niște minunății de vile! Ce mai făceau elevii în „iepoca de aur” ? Strângeau plante medicinale, maculatură, fier vechi, sticle și borcane, ca să nu mai vorbim de practica agricolă de toamnă: cartofi, porumb, sfeclă de zahăr, in, zarzavat etc. De multe ori se venea la școală cu ghiozdane și unelte de lucru, iar în funcție de vreme se făceau ore sau se mergea în câmp. Într-un an s-a întârziat atât de mult cu practica agricolă (parcă până la 7 noiembrie) încât nici nu s-au dat tezele! Orele au fost recuperate fără multe discuții. Având în vedere că eu predam matematica, asta însemna că începeam cu o oră înainte cu clasa care avea prima oră matematica. Spre nemulțumirea elevilor (dar nu „crâcnea” nimeni!) „arestam” orele de educație fizică și sport, muzică etc. În zilele noastre? Practică agricolă nema, că nici agricultură nu prea avem și apoi e democrație! Cu o săptămână înainte de vacanța de Paști, elevii au o săptămână de „școală altfel” pentru ca, apoi, de Paști să fie liberi! Uniformele școlare… despre embleme, fundițe și panglici ce să mai vorbim… au unghiile făcute (fetele), mobile, tablete, tot felul de accesorii. Au mai multe drepturi decât îndatoriri. Viață de elev, ce mai! Au dispărut peste 99% din familiile de intelectuali din învățământ. De 25 de ani se tot fac schimbări în învățământ, se tot dau testări. Dacă ar învia Spiru Haret, ce-ar spune? Apropo de testarea națională la clasele II-IV-VI. Concluzia, mult zgomot pentru nimic. Totul este confidențial, chei și coduri cu nemiluita, mai ceva ca la NATO și Baikonur! De ce atâta cheltuială și nervi? Mai bine s-ar reintroduce examenele de absolvire și admitere. P.S. Cu nostalgie îmi aduc aminte de serbările de sfârșit de an școlar de la școala din Părhăuți – Suceava, de mai bine de patru decenii pe când directorii erau Costică Ignătescu, George Hodoroabă și Mihai Bocancea. Primii doi au trecut la cele veșnice (fie-le țărâna ușoară). Domnului profesor Mihai Bocancea – pensie lungă și sănătate.