Biserica Arbore
După patru secole, populația satului înmulțindu-se și ea, s-a considerat că este nevoie de o nouă biserică. După repetate demersuri la autoritățile statului, laice și bisericești, s-a obținut terenul respectiv și a început, destul de anevoios, construcția ei chiar în centrul noului sat, la întretăierea drumurilor care vin dinspre Iaslovăț, Solca, Burla și Cajvana. Biserica a fost sfințită în anul 1912, primind hramul „Sfânta Treime”. Hramul bisericii Normal ar fi fost ca în ziua de „Sfânta Treime” arborenii să sărbătorească hramul acestei biserici, așa cum a fost stabilit în anul 1912, la data sfințirii ei. Dar arborenii, de peste 400 de ani, atâția câți s-au împlinit la acea dată, sunt obișnuiți ca la Arbore să fie hram în zilele de 29, 30 și 31 august. Tradiția era înrădăcinată prea adânc, în câteva generații, în conștiința arborenilor cu sărbătorirea primului hram, ca să mai poată adopta un nou hram. Dar hramul acestei biserici nu este uitat. Preoții ei au grijă ca-n fiecare an să fie oficiată o slujbă de către un sobor de preoți, vine și protopopul de Rădăuți și serbarea capătă proporții normale, cum a fost și în acest an când, la această slujbă, în fruntea unui sobor de preoți de la parohiile din împrejurimi, a slujit și preotul Petru Lupăștean, protopopul de Rădăuți. Tot acum sunt pomeniți ctitorii acestei biserici și preoții care au slujit de-a lungul anilor la acest altar. Și, la fel ca la toate slujbele, pe lângă personalități, sunt pomeniți și eroii arboreni care au căzut pentru patrie în cele două războaie mondiale, în timpul evenimentelor din decembrie 1989 sau au fost uciși în lagărele de prizonieri sau în temnițele comuniste. Pregătirile făcute de gospodinele arborene nu sunt de anvergura celor din august, dar hramul este pregătit cu aceleași bucate alese. Doar că petrecerea este numai în familie, între rude, fără „hrămari” din alte localități. În plus, nu sunt organizate horă și bal pentru acest hram, doar tineretul își urmează drumul său organizând, sporadic, discoteci. Slujba duminicală Am mai vorbit de faptul că la toate slujbele biserica satului este arhiplină. Cred că și acest lucru a condus la strângerea de fonduri și material pentru a se construi o nouă biserică în Cutul de pe Clit. Noua biserică a fost ridicată într-un timp record, pe cheltuiala enoriașilor și cu ceva ajutor din partea administrației locale. Noua biserică a primit hramul închinat „Marelui Mucenic Sfântul Gheorghe”. Preoții au găsit o modalitate ca slujbele din biserică să ajungă și-n casele arborenilor, mai ales pentru credincioșii ortodocși care nu se pot deplasa la biserică, fie din cauza vârstei, fie că sunt bolnavi. Găsind înțelegere la conducerea societății de cablu TV „SC Crilis COM” (patron ing. Ion Prelipceanu), preoții au asigurată transmiterea tuturor slujbelor în peste 600 de case din Arbore, la care se adaugă și locuitorii din comunele Poieni-Solca, Botoșana și Comănești, și aceștia fiind abonați la serviciile acestui post de cablu TV. Cinstirea înaintașilor La împlinirea unui veac de la construcția bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, în curtea acesteia a fost amplasată o troiță prin care s-a cinstit memoria preoților care au slujit în decursul unui secol la această biserică. Troița este amplasată într-un loc foarte bun, chiar la intrarea în curtea bisericii, înspre clopotniță. Astfel ea este în ochii celui care pășește în curtea bisericii și se închină la dânsa. La baza ei este amplasată o placă de marmură, pe care este scris cui îi este închinată: „La 100 de ani de la sfințirea bisericii întru pomenirea preoților care au slujit aici”. Straturile de flori din jurul ei întregesc respectul pentru respectivii slujitori ai altarului bisericii ortodoxe arborene. În vaza din fața troiței sunt flori în permanență, iar la baza ei un miniproiector luminează noaptea. O vorbă și despre Vasile Manoilă, meșterul care a confecționat această troiță minunată, după modelul celor executate de meșterii maramureșeni. Troița este, într-adevăr, o operă de artă. Concertul de Florii Din inițiativa preoților parohiei, parohul Nicolae Cârdei și Cătălin Bereholschi, de-acum cinci ani s-a inițiat un concert de colinde de Paști. Trebuie să menționăm faptul că în organizarea acestui concert s-a primit un ajutor substanțial din partea Centrului de Îndrumare a Creației Populare Suceava, a Primăriei Arbore și a unor sponsori din comună. În după-amiaza zilei de Florii, după slujba Sfântului Maslu, în incinta bisericii sau în curtea ei, după cum este vremea, se evoluează în fața unui număr mare de spectatori din comună, uneori chiar și din localitățile învecinate, pentru că acestui concert i s-a dus vestea și peste hotarele comunei. Câteva coruri parohiale prezintă cântece bisericești, prelucrări de melodii populare sau cântece patriotice. Într-un an, un asemenea concert s-a desfășurat la Biserica lui Luca Arbure cu hramul „Tăierea capului Sf. Ion Botezătorul”, biserică ctitorită în anul 1502. De-a lungul celor cinci ediții desfășurate până acum, în cadrul concertului de Florii au evoluat coruri parohiale din parohiile învecinate și chiar un cor profesionist de la Suceava. În anul 2013 am avut un oaspete deosebit: corul bărbătesc din localitatea Hrușăuți din Nordul Bucovinei. Datorită prestațiilor sale de excepție în diferite concerte, acesta a devenit Cor Popular al Ucrainei. Acesta are în repertoriu cântece religioase, prelucrări de piese populare și cântece patriotice, care sunt interpretate în limba română. Unele cântece laice le cântă și la liturghii. Pentru prestațiile lor excelente au fost invitați să evolueze în concertele organizate în diferite localități din Bucovina și din Moldova. Și cum acești oaspeți au stat la noi două zile, s-a putut face un interesant și util schimb de experiență cu comunitatea ortodoxă din Arbore. Troița Se spune că bunul Dumnezeu lucrează din plin în folosul oamenilor buni. Ne-am convins că așa și este. Mă gândesc la modul în care au reușit credincioșii ortodocși din trei parohii să constru-iască o troiță. În perioadele secetoase, preoții bisericilor din Arbore, ca din toate localitățile țării, obișnuiau să organizeze procesiuni religioase și să iasă pe câmp cu icoane pentru a-L ruga pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze și pe țăranii arboreni cu ploaie, pentru că pământul suferea din cauza secetei, iar recoltele erau în pericol. Nu credem că întâmplarea, ci bunul Dumnezeu i-a îndreptat cu această procesiune religioasă în afara satului nostru, la o intersecție de drumuri care veneau dinspre Arbore, Botoșana și Cajvana. Locul este denumit „la Oarză”. Acolo, chiar în crucea drumului, pe un foarte mic tăpșan, exista o fântână din care luau apă drumeții sau cei care-și munceau pământul în jurul ei. Dar aceasta, cu trecerea timpului s-a tot părăginit și, neîngrijită, a secat și s-a dărăpănat. Întâlnindu-se cu acest prilej binecuvântat, preoții din cele trei parohii ortodoxe: Arbore (Nicolae Cârdei și Cătălin Bereholschi), Boto-șana (Viorel Ilișoi și Nistor Spiridon) și Cajvana (Gheorghe și Iulian Davidoaia) au hotărât să propună credincioșilor din cele trei parohii să contribuie la curățarea și amenajarea acestei fântâni, precum și la ridicarea unei troițe. Zis și făcut. Nu s-a primit niciun fel de ajutor din partea autorităților statului. În schimb, primăriile din cele trei localități au pus la dispoziție, cu titlu gratuit, terenul necesar, devizul lucrării și au dat ajutor la finalizarea lucrărilor. Din cauză că fondurile colectate au fost insuficiente, troița n-a putut fi finalizată în primul an. Dar atunci a fost sfințită numai icoana reprezentând-o pe Maica Domnului, care tronează pe troiță. Prin eforturile conjugate ale credincioșilor din cele trei parohii, sub conducerea preoților lor, troița a fost finalizată. Iar sfințire ei s-a făcut pe o vreme splendidă de toamnă, în prezența unui sobor de preoți condus de ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Pornite în același timp, cele trei coloane de credincioși s-au reunit în jurul troiței. Coloanele erau precedate de credincioși cu prapuri și cu icoane, iar în spatele acestora erau încolonați sute de credincioși, majoritatea îmbrăcați în costume naționale. După oficierea unei slujbe înălțătoare, ÎPS Pimen a rostit un cuvânt prin care a mulțumit bunului Dumnezeu că l-a învrednicit să participe și la acest eveniment deosebit și a lăudat preoții care au coordonat lucrările. A mulțumit călduros credincioșilor pentru efortul depus: bani, materiale și muncă efectivă. În finalul slujbei de sfințire, ÎPS Pimen a anunțat că toți preoții au hotărât ca, de acum înainte, slujba pentru sărbătorirea „Izvorului Tămăduirii” să se desfășoare în acest loc, anunț primit cu mare bucurie și satisfacție de toți credincioșii. Corul parohiei La Arbore a existat un cor parohial de tradiție, care a funcționat zeci de ani, în anul 1932 obținând la un concurs național medalia de argint pentru „prestațiuni excelente și costume naționale deosebit de valoroase”, după cum scrie pe diploma obținută. Peatunci, corul parohial era și al Căminului Cultural, având același dirijor. Cei mai în vârstă își amintesc de distinsul dascăl Gavriil Popovici, neuitată fie-i amintirea, dirijorul acestui cor renumit. Încetățenise un obicei, respectat cu sfințenie până ce-a trecut la cele veșnice, ca de Crăciun să se deplaseze cu corul pe la casele arborenilor pentru a-i colinda și a le cânta „Mulți ani trăiască!” Ce atmosferă de sărbătoare era atunci în sat! Tradiția corului parohiei este continuată de preotul Cătălin Bereholschi. Sărbătoarea Nașterii Domnului din decembrie 2012 a fost onorată de concertul acestui cor parohial nou înființat. Este format din aproximativ 40 de persoane: femei, fete, bărbați, majoritatea tineri și foarte tineri. Se colaborează foarte bine cu corul Școlii Gimnaziale „Luca Arbure” din parohie, cor condus de doamna profesoară Maria Pătrăucean. La Crăciun, Florii și la Paști aceste două coruri colaborează, realizând spectacole care încântă credincioșii din toată comuna. De menționat că la aceste concerte membrii corului parohial și ai celui al elevilor vin în frumoasele și inegalabilele noastre costume naționale. Cred că înțeleg cititorii de ce arborenii spun costumelor lor tradiționale că sunt naționale. Tocmai de aceea se și mândresc atâta cu ele. Și gândiți-vă că în ultimii ani au fost nevoiți să cotrobăiască prin lăzile de zestre ale bunicelor pentru a găsi aceste costume. Gospodărirea bisericii Este cunoscut faptul că biserica, pe lângă rolul ei religios, este și un puternic centru de educație și cultură, spre care sunt ațintite toate privirile credincioșilor din parohie, și nu numai. Biserica și împrejurimile ei trebuie să arate ca o gospodărie model pentru toți oamenii satului, și așa este! L-aș menționa pe regretatul preot Andrei Mucea care, în vremuri foarte grele, prin talentul și penelul maestrului Pavel Chichișan, pictor renumit, a reușit să repicteze biserica în tehnica „frescă”. Urmează distinsul preot Nicolai Fuiorea, acum slujind la altarul bisericii din Ruginoasa, județul Iași, care a continuat activitatea preotului Andrei Mucea. Ajutat de Simona, iubita lui soție, a ridicat casa parohială din fundație, realizând o gospodărie model în sat. Preoții Nicolai Cârdei și Cătălin Bereholschi, continuând munca de apostolat a predecesorilor lor, s-au îngrijit de întreținerea bisericii și a împrejurimilor sale. Acum, biserica are un nou acoperiș din tablă aurită pe cupole și jgheaburi, restul fiind din tablă de cupru. Biserica este dotată cu o centrală termică nouă, covoare noi pe toată suprafața interiorului bisericii. Din donații au fost procurate straiele preoților (mai multe rânduri), prapuri, serafimi și cruci. În curtea bisericii a fost amenajată o fântână foarte frumoasă și tot aici a fost construit un complex asemănător cu „masa tăcerii” a lui Brâncuși, unde, atunci când este cazul, niște credincioși obosiți se pot odihni. La împlinirea unui secol de la sfințirea bisericii, preotul paroh Nicolai Cârdei a realizat o monografie a acesteia, închinând-o preoților care, timp de un secol, au slujit la altarul ei. Toate realizările menționate mai sus n-ar fi fost posibile dacă acești preoți vrednici, patrioți și buni gospodari, n-ar fi avut alături, fără rezerve, pe toți membrii obștii ortodoxe, în care-i include și pe gospodarii care sunt membrii consiliului parohial al bisericii. Tocmai de aceea ei sunt menționați de preoți ori de câte ori au prilejul. Vedeți? Chiar și din acest motiv mă mândresc că sunt arborean, îmi iubesc consătenii cât de tare pot, mă mândresc cu ei și cu faptul că-n conducerea acestei biserici, de-a lungul anilor, au slujit la altarul ei preoți vrednici. Text și foto: Prof. GH. DOLINSKI
Comentarii