Profesorul Popușoi

Nu știu de ce unii credem că amintirile noastre sunt importante și că, în consecință, trebuie neapărat consemnate undeva spre neuitare. Spre neuitarea cui? Căci nu-i poți cere elevului de astăzi al Liceului Hurmuzachi din Rădăuți să-l intereseze amintirea unuia dintre profesorii, deopotrivă faimoși și haioși, „de dinainte”, dar de-a dreptul inutili astăzi: mai face cineva muzică?… De ce i-or fi scos porecla asta elevii este greu de știut. Se chema Traian Bodnar, dar ei îi spuneau, cu simpatie și cu o oarece amicalitate, Popușoi. Preda muzica la vestitul liceu, dar notorietatea venea dinspre Casa de Cultură, unde conducea un cor mixt recunoscut în județ la vremea aceea.
 

Dumitru TEODORESCU

La un moment dat construise chiar o orchestră cu care acompania corul, chestie aproape de neimaginat astăzi, căci nu găsești amatori doritori să cânte într-un cor, darmite mânuitori de instrumente muzicale în stare să interpreteze partituri destul de complicate, cum sunt cele pentru muzica corală. Era un om blând, dar răcnea – acesta este termenul – din toți plămânii când vreun corist falsa, o lua adică, cum îi plăcea să spună, „pe arătură”. Să păstrăm „stilul” acesta și să recunoaștem cu umilință că profesorul Traian Bodnar, asemenea altora din preajma sa, „n-a prea dus la ureche”. Bețiile sale au fost, oricât de curios ar părea calificativul acesta, frumoase, chiar dacă se finalizau câteodată în zori. Zori care ne prindeau la el acasă, undeva între grădinile dinspre Volovăț ale Rădăuților, cale lungă, Dumnezeu știe cum străbătută de echipa noastră clătinătoare. Festinul se încheia cu un pahar (două…) cu vin lângă pianul profesorului și vocea dumisale superbă. Elevii l-au poreclit Popușoi. Noi îi spuneam, cu un respect bine disimulat, Profesorul, nu atât pentru că chiar asta îi era meseria, ci pentru modul în care reușea să disciplineze 30-40 de coriști și de muzicanți de toate vârstele, profesiunile și mofturile. Iar când sala Casei de Cultură era plină, cor, orchestră și dirijor reușeau să impresioneze profund, încât nu de puține ori cei din sală îi aplaudau în picioare. Dacă l-ați uitat, dacă n-ați auzit de el, acesta a fost Popușoi pentru elevii săi și Profesorul pentru noi, cei din preajma sa.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: