Să nu ne uităm istoria

Motto: „Într-un mod cât se poate de creștin, în ceea ce mă privește, poate să ducă la dracu”, Jeames Earl Carter, fost președinte al Statelor Unite

 

Nu mă interesează politicile geostrategice ale Federației Ruse, Statelor Unite și NATO. Nu-mi asum rolul de bocitoare pentru viitoarea defunctă Ucraina. Orice politică a momentului este o uitare viitoare. De secole, nu s-a învățat nimic din istorie. Politicienii sunt amnezici, memoria politicianului este scurtă. M-am declarat, de decenii, un naționalist eminescian. Sunt un admirator al marii culturi ruse, dar detest politica rusă. Ca român, am toate motivele să-i detest pe politicienii ruși, indiferent că au fost politicieni ai regimului țarist, comunist și democratic (cât poate fi Rusia de democratică?). Se știe că din punct de vedere național și istoric, nordul Bucovinei, Ținutul Herței și Insula Șerpilor nu au aparținut niciodată, până în anul 1991, Ucrainei. Aceste teritorii românești au fost luate printr-un act de crasă rea-credință de către sovietici și rămase nou înființatului stat independent Ucraina. Nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul că Kievul este beneficiarul Pactului Ribbentropp-Molotov. La Yalta, s-a pecetluit soarta României, uitându-se meritele Armatei Române, care a eliberat Cehoslovacia, Ungaria și o parte a teritoriului Austriei. Nu-i plâng pe ucraineni. În anul 1995, în Piața centrală a orașului Cernăuți din fostul Regat al României Mari, fiind împreună cu poetul și academicianul Vasile Tărâțeanu, am văzut cum ultranaționaliștii ucraineni au dat foc tricolorului românesc și numai fuga ne-a salvat de a nu fi linșați. Repet, nu-i plâng pe ucraineni, îi plâng pe românii care din anul 1991, când Ucraina și-a declarat independența, o duc tot mai rău. Există voci românești locale care spun că o duc mai rău decât pe timpul ocupației sovieticilor. Am toate motivele să-i cred. Multe dintre școlile românești au fost închise. Nu există niciun ajutor financiar pentru etnicii români în ceea ce privește manifestările culturale și nu există susținere financiară pentru publicațiile românești din partea Kievului, așa cum se întâmplă la noi în România cu etnia ucraineană. Situația complexă din Estul Europei de la granițele UE este explozivă. Vinovată de ceea ce se întâmplă în Ucraina este înțelegerea dintre Bush Sr. și Gorbaciov, de la Malta, care au semnat acolo un document prin care americanii se obligau să nu-și extindă bazele militare spre Estul Europei. Ucraina prezintă un interes deosebit atât pentru Federația Rusă, cât și pentru SUA și NATO. Evenimentele încep să se ducă într-o direcție nedorită, care poate duce la un conflict armat între Ucraina și Rusia, între etnicii ruși din Ucraina și populația băștinașă ucraineană. Putin nu știe să ierte, el îl are ca mentor politic pe țarul Petru cel Mare. Putin a fost ofițer KGB, a fost viceguvernator al orașului Sankt-Petersburg, a fost profesor universitar de drept la Universitatea din Sankt Petersburg. Din acest punct de vedere, se poate spune că nu Putin este puternic, ci liderii mondiali sunt slabi. Iar despre forța armată a Federației Ruse trebuie spus faptul că nu se cunoaște încă mai nimic despre actualul arsenal militar pe care-l are Putin. Nu este adevărat faptul că Armata Rusă nu ar avea un armament competitiv în comparație cu cel american și NATO. De remarcat faptul că rușii, ca și americanii, doresc Ucraina de partea lor și, din acest punct de vedere, serviciile secrete ale celor două puteri mondiale sunt într-o competiție continuă și se pare că de astă dată un avans îl au cele rusești. La noi în țară, unele posturi de televiziune, o parte a mediei scrise și a politicienilor toarnă agheazmă și aduc osanale americanilor, dar nu vorbesc mai nimic despre situația românilor din Ucraina. Am avut surpriza să constat în ziua de 2 aprilie a.c. faptul că unii senatori români nu cunosc istoria poporului român și asta s-a întâmplat în orașul Rădăuți, când șapte senatori au mers să comemoreze victimele genocidului de la Fântâna Albă. Le recomand tuturor parlamentarilor români, indiferent de culoarea politică, să se aplece pe paginile adevăratei istorii a poporului român, să fie conștienți de faptele generației de la 1918, când România a fost în hotarele firești, de la Nistru până la Tisa, adică ale României Mari. Dintr-un teritoriu de aproape 300.000 km pătrați, cât avea România Mare, astăzi parte din teritorii aparțin altor state. Republica Moldova este trup din trupul Țării, declarat stat independent care urmărește integrarea în Uniunea Europeană. Marea problemă a românilor basarabeni, moldoveni, este Transnistria, o făcătură stalinistă, care poate restârni conflictul armat. În încheiere, politicienii din fruntea statului român, atât Președinția, cât și Guvernul, ar trebui să se îngrijească mai mult de interesul național decât de forțele militare americane și NATO. Deocamdată, România nu poate fi atacată de niciun stat atâta timp cât există o înțelegere între forțele militare ale Federației Ruse și cele americane NATO. Așteptăm evoluția politicienilor români care să privească cu multă seriozitate spre Ținutul Secuiesc și să nu permită arborarea drapelului secuiesc pe instituțiile statului român. Poate că premierul Victor Viorel Ponta ar trebui să ia în serios această problemă, mai ales că Ungaria a avut și are un sprijin rusesc încă din anul 1918, când Ungaria a fost condusă de Bela Kuhn și s-a declarat stat sovietic. Datorită Armatei Române, armata maghiară a fost alungată de pe teritoriul românesc, zdrobind astfel comunismul maghiar în 1918.