Nicolaiciuc Vichentie

A văzut lumina zilei în comuna Măriței, județul Suceava, la data de 16 noiembrie 1943. Era fiul Mariei și al lui Dimitrie. Cursurile școlii primare le-a urmat la școala primară din satul natal. Studiile secundare le-a început la Suceava, la Liceul „Ștefan cel Mare”, și le-a finalizat la liceul din Siret.

 

Studiile superioare le-a urmat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie, obținând specializarea de profesor de limba și literatura română, disciplină de învățământ căreia i-a închinat întreaga lui viață. La termenele legale a obținut definitivatul în învățământ, gradul II și gradul I în specializarea limba și literatura română, cu calificative maxime. După terminarea studiilor superioare a lucrat în învățământ la diferite unități școlare din zona Rădăuților: Școala Gimnazială Nr. 2 din Horodnic de Jos, Școala Gimnazială Nr. 2 din Rădăuți și Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Rădăuți. Pentru modul exemplar în care și-a practicat profesia de credință a fost numit director educativ timp de trei ani și director de școală timp de 10 ani. După ieșirea la pensie n-a avut astâmpăr. A cerut și i s-a aprobat să predea limba română la școala din comuna CA Rosetti din județul Tulcea, o comună pierdută în imensitatea Deltei. Acolo, după mărturisirile proprii, a muncit ca la marginea lumii civilizate; dar a meritat. Comunitatea ucraineană, apreciindu-i civismul, talentul, pregătirea profesională și conștiinciozitatea, l-a trimis ca deputat în Parlamentul României. Timp de 4 ani a vizitat toate comunitățile ucrainene din România, le-a ascultat ofurile și s-a străduit să le rezolve pe toate. În toți acești ani, lucru destul de rar, toți colegii, prietenii, simplele cunoștințe și conducătorii instituțiilor din județul Suceava au primit din partea lui felicitări cu prilejul sărbătorilor de iarnă, a Ispasului și a Zilei Naționale. A fost un activist convins, conștiincios și loial și pe tărâm cultural. În calitate de membru al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a fost un model în întreaga ei activitate: prezentări de cărți, medalioane literare, referate pe diferite teme, prezentarea unor personalități bucovinene; în general, a făcut tot ce i s-a cerut. A înființat și-a îndrumat reviste școlare, cum au fost: „Verhovina” (redactor-șef); „Exod” (redactor-șef), „Iconar” (secretar de redacție); „Obcina literară” (membru în colectivul de redacție). Pe lângă acestea, a înființat și a condus revista „Lotus” de la Școala CA Rosetti (Tulcea). N-aș putea enumera revistele și ziarele în care i s-au publicat articolele sau studiile de specialitate. Cotidianul „Crai nou” este, desigur, una dintre aceste publicații. Din experiența de deputat a rezultat o carte de excepție, „Repere culturale și umane”, în cadrul căreia a prezentat portretele personalităților cu care a venit în contact pe durata mandatului său de deputat sau cu prilejul activităților la care a participat. Le-a întins o mână prietenilor și cunoscuților săi care au scris cărți. Era foarte cunoscut pentru rigurozitatea, competența și conștiinciozitatea sa în corectarea materialelor. Astfel a fost îngrijitor de ediție la cartea Valentinei Nicoară-Hrișcă („Povești neștiute. Povestea mamei mele”) și a celei semnate de Victor Macoveiciuc („Umbra partizanului”). Recent a finalizat cartea înv. Ghiță Aga din Dornești („Tinerețea unui erou”), care este închinată lui Cristian-Ioan Serdenciuc, dorneșteanul care a fost ucis pe când își satisfăcea stagiul militar. Știu că muncea la un roman autobiografic, fiind foarte preocupat în ultimul timp cu finalizarea lui. Se pare că bănuia ce-l așteaptă. Mă simt obligat să aduc la cunoștință părerile unor personalități românești despre omul și specialistul Vichentie Nicolaiciuc: „Profesorul Vichentie D. Nicolaiciuc este unul din acei membri ai etniei ucrainene care au simțul realității și se conduce în viață după anumite principii sănătoase. Unul dintre aceste principii fiind acela de a lăsa o urmă a trecerii sale prin viață. Această urmă se concretizează în scris.” (Emil Satco) „În orice domeniu în care a activat, Vichentie D. Nicolaiciuc a lăsat urme adânci și edificatoare, care au înnobilat faptele sale de muncă în slujba celor mulți, în spiritul dreptății, al frumosului și al adevărului.” (Ion Cozmei) Parcă bunul Dumnezeu l-a luat prea repede, în deplină putere creatoare. Nu l-a lăsat să împlinească măcar 71 de ani de viață. Foștii colegi, prietenii, vecinii, simplii cunoscuți îi vor purta o neștearsă și luminoasă amintire, fiind un reper profesional, moral și civic pentru toți. Având o adâncă rană în suflet după pierderea recentă a scumpei mele soții, înțeleg durerea soției sale, a fiului și a nepoților, pe care le-o împărtășesc din tot sufletul. Luna ”Florar” te va acoperi de flori, pe care le vom depune și noi la mormântul tău! A scris profund îndurerat pentru pierderea prietenului prof. GH. DOLINSKI