Un incendiu izbucnit probabil cu mult înainte de ora 2,46 (oră când au fost anunțați pompierii) a transformat în ruine pavilioanele fostului sanatoriu din orașul Solca. Focul a pornit de la acoperișul din lemn și stuf, a cuprins etajul I și, mai apoi, ce nu a distrus focul, a distrus apa din furtunurile pompierilor. Aproximativ 1500 mp de interioare au fost transformate în spații fumegânde, de nefolosit, în doar câteva ore. Odată chemați, pompierii Gărzii de Intervenție Solca și, pe rând, cei ai Detașamentului de Pompieri Rădăuți și pompierii ai Serviciului Voluntar din Arbore, cu 4 autospeciale de stingere, au muncit nebunește, ore în șir, pentru localizarea, apoi stingerea focului ce ardea, periculos, foarte aproape de pădure. Din fericire, incendiul nu s-a întins spre vecinătăți pentru că a fost „strâns” în timp util de pompieri, care au urmărit eventualele focare și bucăți de construcție aflate în pericol de prăbușire, până târziu, când afară era lumină deja. În urma anchetei, pompierii nu au furnizat încă o cauză probabilă a izbucnirii incendiului, deși inițial se auzea că ar fi vorba de flacără deschisă. De unde să fi apărut aceasta este greu de înțeles, cât timp clădirea sanatoriului este dezafectată de anul trecut și nimeni nu știe ca vreo persoană fără casă să-și fi făcut acolo culcuș. Clădirea fostului sanatoriu din Solca fusese cumpărată anul trecut de SC Panap SRL, o firmă locală condusă de un „om serios”, cum spun mai toți solcanii, și care intenționa să amenajeze acolo un centru de sănătate. Sanatoriul de boli de plămâni Solca, aproape 140 de ani de istorie medicală Sanatoriul pentru boli de plămâni din Solca a fost construit în 1876 ca fiind „Sanatoriul și Institutul de Hidroterapie «Dr. Poras»”, un edificiu cu care localitatea, cunoscută ca stațiune balneo-climaterică încă de la începutul secolului XIX, s-a reprezentat aproximativ 140 de ani. Solca ajunsese la un moment dat a doua stațiune ca renume a Imperiului austro-ungar, ofertele vremii anunțând că sanatoriul și zona de tratament ofereau „climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură, aer curat, balsamic și bogat de ozon, saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. După ’89, sanatoriul a mai supraviețuit o vreme, dar a început să moară ca utilitate odată cu localitatea în sine, a cărei viață s-a retezat parcă după închiderea definitivă a fabricii de bere din localitate, în 1999. În ultimii ani, în edificiul doctorului Poras a mai funcționat un cămin de bătrâni.
Comentarii