Ce fel de om aș fi, dacă n-aș visa, dacă nu mi-aș dori…

Căldura curge perceptibil de-a lungul dunelor deșertului Sahara, vântul abia adie și umbrele parcă se topesc înainte de a atinge pământul… Mai mult de 1000 de alergători își croiesc drum prin nisipul fierbinte.

 

A început, în Maroc, a 29-a ediție a competiției de anduranță de tip ultramaraton: Marathon des Sables. Sunt aproximativ 250 km, parcurși în șase etape, din care una depășește 80 km, iar alta are lungimea standard a unui maraton, în doar 6 zile. Nu primești nimic de la nimeni. Doar apa și necesarele îngrijiri medicale. Restul duci în spate pe tot parcursul alergării: mâncare, sac de dormit, schimburi, kit de supraviețuire. Patru români participă la ediția din acest an, Paul Dicu, Aristide Necula, Cristian Enășoae, Gabriel Laczko, ultimul stabilit în Elveția și reprezentând această țară. Urmăresc cu entuziasm, mândrie și admirație parcursul conaționalilor noștri, dar totodată cu o umbră de tristețe. Aceasta din urmă vine din faptul că am fost și eu înscris la această ediție, însă nu am reușit să strâng suma necesară participării efective, astfel încât am fost nevoit să mă retrag. Nu renunț însă la această idee și poate că anul viitor sau următorul voi găsi resursele (financiare) necesare participării. Oricum, emoția fiecărui kilometru parcurs de Paul, Aristide, Cristi și Gabi o resimt din plin, alături de mulți alți români, de parcă aș fi și eu acolo, alături de ei. M-am întristat să-l văd pe Paul șchiopătând la sosire după a treia etapă (cea mai lungă, de 81,5 km), am așteptat cu sufletul la gură sosirea în aceeași etapă a lui Cristi, care parcă dispăruse după penultimul punct de control și mă bucur de parcursul bun al lui Aristide. Cu Gabi e o altă poveste și îl privesc ca pe un prieten plecat departe, deși nu ne-am văzut niciodată. Cu el am povestit, pe rețelele de socializare, cel mai mult despre acest ultramaraton. Sunt toți aproape de final, mai aveau doar două etape când am început eu să scriu aceste rânduri. Unul câte unul ating linia de sosire: Aristide, apoi Paul și Cristi. Cu 5 km înainte de finiș, Gabi cedează și nu reușește să încheie ediția cu numărul 29 a competiției. Nu e ușor să participi, nu e ușor să te lupți cu nisipul, cu arșița, cu resursele limitate de o autonomie restricționată de organizatori. Mai presus de toate, nu este ușor să te lupți cu tine însuți, cu demonii și întunericul. Cu căldura și lipsa apei. Cu liniștea și singurătatea. Cu propriile gânduri, cu tentația de a renunța, deopotrivă cu dorința de a merge mai departe. Și totuși această competiție, în care oamenii mai și mor, exercită o atracție aproape palpabilă asupra mea. A devenit „Everestul” meu, cursa supremă la care voi participa cândva, în această viață. Eu sper ca anul viitor, dar sponsorii nu sunt ușor de găsit. Lumea e săracă și dezinteresată și, dacă nu ești suficient de convingător, șansele sunt minime. Dar voi reuși. Va fi o participare dedicată atât sponsorilor, cât și Organizației „Salvați Copiii”, pentru care, urmând exemplul conaționalului nostru Paul Dicu, voi încerca să pun în mișcare cât mai multă lume. Va fi o altă luptă, pentru că nord-estul țarii e deocamdată prea puțin reprezentat în competițiile sportive. Mă bucur nespus când văd români prezenți în competiții internaționale, chiar dacă nu ajung neapărat pe podium. E steagul țării mele cel pe care îl strâng în mâini la final și pentru tot efortul, curajul, determinarea și puterea de care dau dovadă, mă înclin în fața lor și le mulțumesc. Ce fel de om aș fi, dacă n-aș visa, dacă nu mi-aș dori… ca nisipul Saharei să-mi mângâie tălpile, să devin prieten cu durerea, să ard și să renasc din îndoială și speranță, să am suficiente cuvinte și resurse ca să vă povestesc despre cum e acolo de la fața locului, să vă țin cu sufletul la gură și să vă învăț să vă bucurați de fiecare pas pe care-l fac, pe care-l facem?… Ce fel de om aș fi, dacă n-aș visa, dacă nu mi-aș dori… să fiu primul sucevean în mâinile căruia să fluture tricolorul, la finișul uneia dintre cele mai dure competiții din lume: Marathon des Sables?… (TANDIN NICOLAE CERNICA)