Pagina de literatură a ziarului „Zori noi” – mediu fertil de formare și promovare scriitoricească (XXI)

LITERATURA SUCEVEANĂ CONTEMPORANĂ

 

MĂRTURISIRI În Suceava, în Bucovina adică, exista un grup de literați care au făcut ca exercițiul poetic să depășească simplul amatorism provincial. Ziarul local „Zori noi” cu ale sale „Coordonate literare” (așa rare cum sunt ele) au meritul lor de a ridica valoric acest exercițiu poetic al “nordicilor”. Am simțit binefacerea unei pagini literare, a „Coordonatelor” adică, de la venirea mea în Suceava, în decembrie 1965. Pe atunci „Coordonatele” erau mai încăpătoare, ziarul avea format mare! Mai exista și suplimentul literar „Suceava”, excelent făcut, adevărată revistă literară bună ! Și prezența unui animator precum bădia, George Sidorovici, lângă „mantaua” căruia se adunau condeierii suceveni. Dacă ne gândim numai la acestea, și tot se poate spune că Suceava a avut ceva ! Se adaugă și revista „Studium” a Institutului Pedagogic, care publica și literatură… În pagina literară a „Zorilor noi” am fost prezent de prin 1966-1967. În 1967, în decembrie, în preajma Crăciunului, apărea suplimentul „Suceava”, în care eram prezent cu două proze: Colindul dificil (care-i plăcea și lui Bădia) și Pânza păianjen. Deși erau scrise în metoda mea (să-i zicem modernistă), au apărut acolo, la noi. De factură psihologică, cu o formă aparte. Aceste două proze vor figura în sumarul volumului de debut; erau două bucăți care puteau să apară și „la centru”. În „Coordonatele literare” sucevene au apărut și câteva bucăți care n-au fost incluse în volume, dintre care: Pe stradă, Păsările pleacă toamna, Rândunele de iarnă (aceasta fiind o interesantă și poate îndrăzneață parabolă), Piul, Baladă la o hidrocentrală, Muzică și teatru. Tot în „Coordonate” am publicat fragmente dintr-un roman (Fântâna) până acum inedit; cum acest roman a fost rescris, într-o variantă ce diferă total de aceea „suceveană”, fragmentele publicate sunt piese de atelier… Titlurile lor: Dimineți bogate, Setea, Cununa, Fântâna pădurarului (în „Țara de Sus”, supliment), Odihna fântânarului. Mai ales ultimul fragment, conținând meditații telurice, arată ceva despre intențiile primei variante a romanului. Tot ca „piesă de atelier”, adică fragment dintr-o variantă depășită, proza Chemarea stării de veghe, dintr-o lucrare ce a cunoscut, și ea, transformări. Pe lângă proze, am publicat recenzii și cronici, articole; dintre acestea amintesc pe cele care se referă la autori de pe meleagurile noastre bucovinene-moldovene: Pădurea de dincolo (G. Sidorovici) (notă: recenziile la Oameni și munți și la Vulpile de G. Sidorovici mi-au apărut în „Studium”), Frații mei blânzi (Corneliu Popel), Studii și evocări (Dimitrie Păcurariu), Mergând prin zăpadă (Platon Pardău). Colaborarea mea cu „Coordonatele literare” sucevene încetează definitiv odată cu plecarea mea din Suceava, în 1975. Vasile Andru Text stabilit și comunicat de NICOLAE CÂRLAN