(Proiect expozițional) Retrospectivă afectivă “PICTOR RATAT – CRITIC AFIRMAT”: MIHAI DRIȘCU

 

Lucrările au peste patru decenii. Atunci au fost pe simezele manifestărilor de profil, expoziții ale artiștilor plastici amatori. Elevii Școlii populare din anii 60 “furau“ secretele artei de la dascălii Ileana Barda și Vígh István. Altele sunt “teme în clasă“. În atelier se învăța abc-ul realismului. Din alt punct de vedere este o “personală” întârziată. Dar este și document cu iz muzeistic. De fapt, “atelier“. Cronologic, perioada pictorului a luat sfârșit o dată cu susținerea eliminatoriilor la secția de scenografie pe care dorea s-o urmeze. Pe urmă a aflat că moștenirea profesiei sau rudenii suspuse relațional ocupaseră cele zece locuri. Laureat al concursului republican de limba și literatura română, s-a înscris la secția de Istoria și teoria artei. Tot zece locuri. A intrat. Din acel moment n-a mai pus mâna pe penel nici ca hobby. Și-a văzut de critică. Și despre cei literari (literați) se spune că-s scriitori neîmpliniți. Să fi fost o resemnare? Poate. Oricum, douăzeci de ani mai încolo obținea premiul pentru critică al U.A.P. De unde acest transfer? Să fie retrospectiva un act reparatoriu? Poate în măsura în care n-a rupt legătura cu mișcarea plastică profesionistă la a cărei statuare a participat și pe care a susținut-o continuu. Dincolo de caracterul de schiță (vizibil), sunt și lucrări elaborate, filtrate prin stilizări, proiecte de lucrări mari [ex.: mozaicul (pictură murală) – “Țesătoarele” Flt]. Studii necesare pentru învățarea desenului (mulajele!). Cronologic, cu texte de rigoare explicitate, parcurgem atât devenirea artistică, cât și însușirea unor noi tehnici (studiile cu linia/ stilizatoare). Peisajele (de pe teren – rod al plimbărilor – vezi proza), taberele de creație (portrete de țărani), excursii documentare, aduc o colecție de idei desenate, vizualizate după 40 de ani. Este, într-un fel, și o oarecare istorie cu documente (inclusiv relatări din presă). Este analiza unui caz? Poate. Caz de analiză, de transformare dintr-un posibil artist într-un cert critic de artă? Ar trebui analizat… Imagine și text. Retrospectiv, poate reparatoriu, nu neapărat revelatoriu. ….2000-2002 PETRU DRIȘCU