„Confuzia”

Un jurnalist argentinian semna cu câteva zile în urmă, anticipând meciul de aseară, o relatare în calitate de „enviado especial a Bucarest, Rumania” (trimis special…) în care scria, printre altele, că „el primero en llegar a estas tierras gitanas” (primul care a ajuns pe pământ țigănesc…) fu cutare jucător. Jurnaliști români curioși ce scrie presa argentiniană au sesizat, au dat de știre, provocând ceva emoții, nu puțini cititori arătându-se lezați. Ulterior, imediat după ce i s-a atras atenția, argentinianul „a cerut scuze românilor”, explicând senin că el crezuse că românii sunt țigani, fiindcă „așa le spunem românilor din Buenos Aires”.

 

Ce s-ar putea înțelege de aici? Printre altele, că nu toți străinii care fac confuzia sunt și rău-intenționați. Că, în fond, atunci când vorbele sunt percepute ca supărătoare, de fapt realități pe care ele le numesc sunt cele care supără. Fie chiar neștiința unui râmlean de peste Ocean, vorbitor de limbă romanică. Pe de altă parte însă, supărarea „noastră” de râmleni, pare-se nu doar urmare a unei disocieri identitare, evocă mai departe un aspect de intoleranță pentru care mai nimeni nu se încumetă să-și ceară scuze. Confuzia Budapest pentru Bucarest se iartă mai lesne, cu un deget pe atlas și altul la tâmplă. Însă tratarea acesteia cere enorm mai mult: educație, cultură, politici, inteligență, îngăduință… Și de-o parte, și de cealaltă. Și nu despre argentinieni este vorba.