O zi de trăire intensă și înălțare spirituală

E duminică. Razele slabe de lumină de ianuarie primăvăratic se revarsă pe locul bine-cuvântat de Dumnezeu, Mănăstirea Bogdănești. Clopotele cheamă credincioșii la rugăciune.

 

În biserică, slujba ținută de un sobor de preoți este începută, iar corul bărbătesc cu cântările bisericești te ridică la ceruri. Candele, lumânări aprinse, multe flori și multă lume, oaspeți de seamă din zonă și din țară, dascăli ai școlii, mulți fii ai satului, generații și generații își regăsesc anii copilăriei și tinerețea. În mijlocul bisericii, mai aproape de altar, pe o cruce înconjurată de coroane și jerbe, scria: „In memoriam Eleonora Solcanu”. Printre flori zăresc și fotografia celei celebrate. Ce chip luminos, frumos și blând! Îmi vin în minte versurile lui Adrian Păunescu din „Rugă pentru părinți”. „Cheamă-i Doamne înapoi/ Că și-așa au dus-o prost,/ Și fă-i tineri cum au fost/ Fă-i mai tineri decât noi.” Toate acestea punctează importanța evenimentului organizat de Biserică, un nou gest de prețuire, de comemorare a celor mai valoroși oameni din localitate, „acei ce pentru neam se zbat”, care au plecat pe calea eternității. De data aceasta este o duminică pentru omagierea și cinstirea memoriei distinsei profesoare Eleonora Solcanu, una dintre cele mai luminoase figuri de dascăli ai învățământului sucevean, care s-au evidențiat în opera de ridicare a satelor. A fost directoarea școlii din 1946 până în 1970, cu mici întreruperi. Un dascăl de prestigiu, cu înalte calități didactice. A suportat greutățile vieții de după război, foamete, criză economică, naționalizare, colectivizare și multe altele, dar și-a făcut ireproșabil datoria. Cu o voință de fier a învățat permanent, la început fiind învățătoare, apoi profesor de istorie (marea pasiune a vieții), predând și muzica , fiindcă era foarte talentată. A dirijat corul Căminului Cultural și al Bisericii din Bogdănești o perioadă de timp. A lăsat în urmă amintiri frumoase, generații de copii, copiii și nepoții dumneaei, educați în spiritul dragostei de carte, ce au dobândit sub îndrumarea sa valori fundamentale pentru viață. Am trăit cu toții emoția momentului la cuvintele rostite de starețul Mănăstiri Bogdănești, preotul Gheorghe Loghinoaia, la slujba de comemorare din biserică. Cinstind memoria doamnei Eleonora Solcanu, în semn de prețuire și recunoștință și spre aducere aminte au rostit cuvinte elogioase și profesorii Elena Paranici, Maria Holban, Neculai și Maria Leț, Gabriel Beraru și consăteanul Sandu Alexandrescu. Corul bărbătesc din Bosanci, invitat special pentru acest eveniment, cu cântările bisericești și patriotice intonate a dat un plus de emoție celor prezenți. Apoi, părintele Loghinoaia a acordat post-mortem ,,Distincția de vrednicie” Eleonorei Solcanu. Totodată, părintele a felicitat corul din Bosanci, care a împlinit 20 de ani de colaborare cu Mănăstire Bogdănești acordându-i și acestuia ,,Distincția de vrednicie”. Cu cuvinte alese, fiul profesoarei Solcanu, Corneliu, a mulțumit părintelui stareț și tuturor celor prezenți la comemorarea mamei și a recitat poezia „Cântec pentru mama” de Virgil Carianopol. Împreună cu sora lui, Sabina, ca și ceilalți din familie ne-au invitat la masa festivă. Și toate acestea, la inițiativa vrednicului preot, starețul mănăstirii, Gheorghe Loghinoaia, pentru care, în „Programul Centrului zonal de spiritualitate creștină – Iustin Pîrvu”, astfel de activități ocupă un loc important. Pe fața părintelui, în final, citeai împlinirea bucuriei prilejuite de această zi. (Prof. MARIA HOLBAN)