Mircea Geoană mai vrea o dată

Și e dreptul său. Căci, parafrazându-l pe Napoleon, fiecare cetățean al României poartă în traistă bastonul de președinte. Necazul cel mare e că posibilitățile teoretice nu pot fi fructificate de către oricine.

 

Deși Mircea Geoană nu este un oarecine, ci unul din liderii de frunte ai celui mai important partid românesc, ei bine, acest partid a votat într-un congres un alt candidat la președinția României. Or tocmai de aici încep durerile și frustrările, și ale lui Mircea Geoană, dar și ale PSD. Ce e de făcut? Cine este Mircea Geoană? Un fost președinte al Partidului Social Democrat, președinte al Senatului României, Ambasador al României în SUA și ministru de externe în Guvernul Năstase. O carte de vizită impresionantă, care ar recomanda pe oricine pentru cea mai importantă demnitate în stat. Cu toate că a fost apreciat ca unul dintre cei mai buni miniștri ai Guvernului Năstase, nu există evaluări profesioniste asupra activităților sale în funcțiile publice deținute până acum, nici asupra calităților de om politic. A primit, în schimbul serviciilor aduse României în politica externă, Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor la 1 decembrie 2000, iar din partea Franței, Legiunea de Onoare în 2002. Băsescu, eternul învingător Toate cele de mai sus i-au determinat pe colegii săi de partid să-i acorde încrederea și privilegiul de a candida la președinția României în 2009. Lucru de care s-a achitat cu reale rezultate până în ultimele ore dinaintea confruntării finale la televizor. Fiind sigur de victoria sa, după cum o arătau sondajele, și-a permis câteva ore de relaxare în spa-ul prietenului Sorin Ovidiu Vântu. Surprins în apropierea casei acestuia de către niște fotografi bine informați, pozele sale au apărut în presă. Faptul este speculat în direct la TV de către contracandidatul său, nimeni altul decât Traian Băsescu, iar Mircea Geoană nu știe să contracareze, încercând să spună că nu e adevărat. Ceea ce l-a terminat din punctul de vedere al imaginii. Cum ar fi putut ieși din încurcătură? Foarte simplu: recunoscând și replicând că proprietarul spa-ului este un cetățean al României cu aceleași drepturi și obligații ca fiecare. Dar n-a avut prezență de spirit și a pierdut la diferență de câteva mii de voturi. Cu același Traian Băsescu mai pierduse și alegerile de la Primăria Capitalei în 2004, iar obișnuința de a nega o evidență se pare că îl caracterizează. La fel s-a întâmplat și cu vizita în capitala Federației Ruse, Moscova, pe 27 aprilie 2009, pentru o întâlnire „în secret” cu un consilier al președintelui Dmitri Medvedev. Vizită, probabil electorală, care l-a costat funcția de vicepreședinte al CSAT. Vrea să schimbe porecla în renume Și totuși, motivul pentru care Mircea Geoană a devenit subiect de discuție în spațiul nostru public nu este, cum ar fi normal, alcătuirea vreunui program sau proiect important de modernizare a României, ci dorința expresă de a deveni candidat, din nou, la președinție. Din păcate, de la pierderea alegerilor în 2009, figura politicianului Geoană s-a prăbușit cu totul, adăugându-se lungului șir de pierzători (loseri) de profesie. Firește, este dreptul cetățeanului Geoană să candideze de câte ori poftește și în funcție de câți bani are. Ceea ce a trezit din adormire o bună parte a presei a fost, însă, reacția tulbure a PSD, a membrilor și a liderilor acestui mare partid. O reacție omenească, până la urmă, dar nu una „corectă politic”. Și asta deoarece singurul candidat cu șanse ar fi Victor Ponta, actualul prim-ministru, nu Mircea Geoană, care, candidând a doua oară, ar putea dăuna grav poziției fruntașe a social-democraților. Și totuși, Napoleon În schimb, și membrilor, și liderilor le-a convenit că, după aproape 8 ani de opoziție, PSD a devenit partid de guvernământ, dând și prim-ministrul. De aceea, președintele actual al partidului, același Victor Ponta, nu se poate dezice de angajamente anterioare, luate de comun acord cu liberalii și în cunoștință de cauză, nici pentru a-și asuma candidatura proprie, nici pentru a-l susține pe Mircea Geoană, cu șanse mai mult decât incerte. Nu cred că fostul ministru de externe și l-a luat model pe Napoleon, același care a mai spus și că „Modestia este calitatea celor care nu au calități”. Dar ultimele sale intervenții publice dovedesc cu prisosință că logica împăratului nu-i este străină.