Mărturii în piatră, ceramică și metal

Acest lucru se datorează faptului că Valea Sucevei prezintă în sectoarele respective caractere subsecvente, aflate în zona Dărmănești, Pătrăuți, Burdujeni și Salcea, concentrează cel mai mare număr de așezări (27) situate la altitudinea de 300-310 m.

 

Peisajul geografic este cu totul altul în aceste microzone, se observă pe hărți vechi o rețea de drumuri bine dezvoltată. Recunoașterea a 41 de vechi vetre de sat, menționate documentar, ne conduce la următoarele concluzii: 17 vetre de sat sunt situate în afara vetrei actuale, pe forme de relief terasate, în apropierea apei și a pădurii, alte 11 vetre vechi s-au păstrat, în continuare, până azi, mai ales pe terase medii și pe zonele de cuestă, 13 vetre se găsesc la depărtare de 1-1,5 km de vatra actuală și aparțin altor sate menționate documentar, dar care ulterior și-au schimbat și vatra. Rețeaua hidrografică și procesele de versant, în cazul regiunii cercetate de noi, au fost factorii principali care au schimbat hotarul satului. În cazul nostru, satul s-a dovedit înainte de toate o realitate socială, care a contribuit din plin la transformarea mediului geografic prin densitatea și vechimea sa. Cercetările arheologice de teren efectuate de-a lungul timpului au dus la descoperirea a numeroase vestigii istorice care dovedesc că teritoriul comunei Dărmănești a fost locuit încă din preistorie, din paleolitic și neolitic. Cele mai vechi urme de viețuire umană în zona noastră au fost descoperite în satul Călinești Enache, în punctul de cultură „La Moșie”. Aici au fost găsite numeroase așchii și unelte din silex datând din paleoliticul superior, cultura gravettian (28.000-15.000 î.ch). Numeroase descoperiri făcute în cele șase sate a comunei Dărmănești dovedesc o intensă locuire și în epocile următoare. Astfel, urme de locuire în neolitic – epoca pietrei șlefuite – respectiv din culturile Criș și Cucuteni, constând din unelte de silex și piatră, între care se remarcă numeroase topoare și dălți, cât și fragmente ceramice, au fost descoperite la Călinești Enache „La Moșie” și la Mărițeia Mare „La cimitir” cultura Criș) ori Călinești Vasilache –„Hărlău” și Mărițeia Mare „Siliște” și „Dubena” (cultura Cucuteni). De asemenea din zona satelor Călinești Enache și Mărițeia Mare provin și câteva obiecte care datează din epoca bronzului, cum ar fi: câteva fragmente de vase de provizii, topoare de bazalt, vârfuri de săgeată din silex etc. Ceramica medievală descoperită pe o arie în lungime de peste cinci km, în zona numită „Siliște” aflată pe terasa a treia de la lunca Sucevei dovedește că aici se afla vechea vatră de sat, care ulterior s-a împărțit în Mărițeia Mică, zona sa nordică și Mărițeia Mare zona estică de peste dealul Gruni, unde s-a instalat marea majoritate a populației, în urma defrișării masive a pădurii, precum și transformarea pășunilor în teren arabil. De-a lungul timpului, pe teritoriul comunei Dărmănești au fost descoperite și câteva tezaure din aur și pietre prețioase, dar din păcate cele mai multe s-au pierdut sau au fost vândute unor negustori. Ultimul tezaur descoperit în anul 1987, în zona fabricii de spirt a boierului Pruncul Gavril, constând din monede de argint din perioada secolelor XV-XVII emise de regatul ungar, polon și din țările nordice s-a recuperat și se păstrează la muzeul Bucovinei din municipiul Suceava. Putem concluziona că descoperirea mai multor tezaure în zonă se datorează faptului că localitatea se află așezată pe un vechi drum comercial ce lega Suceava de Lvov, prin Siret și Cernăuți cu țările Europei nordice. (Prof. VICTOR COZARIUC COSSARIS)