Ca la piață

E interesant de văzut dacă recenta idee a ministrului agriculturii va fi pusă în practică, iar dacă da, cu ce consecințe. El ar vrea să-i protejeze atât pe agricultori, cât și pe cumpărători de „samsarii”, „speculanții” din piețe. Cei care – știe aproape oricine – umflă prețurile și vând adesea marfă de import, în dauna celei autohtone. Bref, ministrul a gândit un card de producător (atestat de primărie și de o asociație de producători), care să conțină totodată informații despre producție și despre vânzările periodice. Bunăoară, din care să (nu) se vadă că un fermier care face pere vinde micșunele cu tona…

 

Realitatea e cea pe care o știm, iar administratorii de piețe, deși cam cu sfert de gură, nu de ieri de azi au atras atenția că, totuși, afacerile piețelor le fac… „samsarii-speculanții”, comercianții de toate felurile; că ei stau și vând zilnic la tarabe (de la barabule românești la cele turcești, de la mere la banane), mai puțin producătorii, care devin interesați să prindă tarabe doar când li se revarsă recolta. Producători care nu sunt interesați să închirieze o tarabă un an pentru două luni de vânzare. Pe de altă parte, dacă primăriile au vândut ori au dat gratis adeverințe de agricultori (chiar și pentru a nu se încărca în plată cu niște asistați social în plus în comună), de ce n-ar da și carduri? În ce privește asociațiile, doar suntem în România: nu-i exclus să apară astfel de ONG-uri profesionale, adică de comercianți (și) cu nume de producători, care să facă și mai departe jocul pieței. Și nu pe cel al ministrului.