Inflamații

Am avut ocazia să vizitez, programul vizitelor ni l-au făcut gazdele, un campus al… deșeurilor, în Franța, în Departamentul Mayenne. Pe aproape 200 de kilometri pătrați, după o concepție absolut remarcabilă, francezii organizaseră un teritoriu în care se adunau toate deșeurile regiunii (de la pietrișul străzilor tocmai reparate, până la reziduuri de metale grele), un sistem de uzine prelucrând reziduurile, recuperând ce este valoros în ele (inclusiv metalele grele), resturile-resturi devenite nămoluri depozitându-se absolut științific într-un fel de coline care cresc încet, încet, până li se așază pe coamă iarbă și pomi fructiferi. Apoi se pun bazele altei coline, astfel încât un peisaj pe care nu ți-l imaginezi decât selenar devine grădina Domnului. În pâraiele de la baza coloniilor deja înierbate orăcăiau broaște…

 

Departamentul Mayenne, statul francez cheltuiseră o sumă imensă pentru acest cimitir… viu al deșeurilor, înțelegând că altă șansă de a le „înmormânta” definitiv și fără consecințe pentru mediu nu au. De remarcat că locul se află în zonă locuibilă, partea „încolinată” deja arătând, privită din afară, ca parte a peisajului zonei. La noi, imaginea unui pârâu care, umflat de ape, făcuse ravagii pe întreg cursul său, includea și un impresionant cimitir ambulant de cele mai diverse deșeuri cărate și mai ales de mii și mii de peturi. La noi, deșeuri și gunoi sunt peste tot. Sunt câmpuri pe care nici buruieni nu cresc câte peturi, alte resturi de plastic, cutii de carton sau de aluminiu și altele, și altele sunt aruncate din trenuri sau mașini. O imensă și românească larghețe de conștiință ne permite să aruncăm orice, oriunde. Și nimeni nu se scandalizează, căci dacă mâna ne-ar fi condusă cu adevărat de conștiință, aceasta n-ar arunca de toatele peste tot. Cum însă ni se propune un loc în care deșeurile să fie depozitate civilizat, ba chiar să fie sortate (cum nu facem imensa noastră majoritate) și valorificate, cum ni se inflamează conștiința și încercăm să ne opunem prin toate mijloacele. „Aici v-ați găsit?! Căutați alt loc!”, se răstesc la autorități acești ecologiști de pomană. În alt loc se găsesc iute alți scandalizați. După un sinistru model (german, se pare), ar trebui să se întemeieze o flotă de nave pe care să fie depozitate deșeurile, o flotă lăsată să plutească apoi în derivă pe oceanele lumii. Sau o flotă de navete spațiale, care să se care, naibii, în imensitatea Universului! Pe care să fie exilați însă și scandalagiii ăștia de ocazie, care nu mănâncă, nu beau și nici kaka nu fac.