Ion Agrigoroaiei
Sunt merite pentru care a fost distins ieri cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Suceava, înscrise în Laudatio, dar și spuse constant de studenții săi, de colegii săi, de toți cei care l-au cunoscut și-l apreciază. Legat de zeci de ani de catedra de istorie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, profesorul Agrigoroaiei și-a legat destinul științific și de universitatea suceveană, unde a predat o perioadă, aspect mărturisit în discursul său de după decernarea titlului: „E o onoare deosebită de a primi această remarcabilă apreciere la 56 de ani de la absolvire și 49 de ani de când m-am aflat la această universitate. A fost o șansă de a lucra atunci în universitate, de a preda la această disciplină, a reprezentat un avantaj important în devenirea unui profesor istoric și cercetător”. Profesorul și-a amintit cu emoție de venirea sa la Institutul Pedagogic din Suceava, ca asistent, în anii 1965-1966, unde a predat studenților de la istorie. „Am rămas plăcut impresionat de interesul manifestat de studenți și de relațiile pe care le-am avut cu colegii de atunci. Era o perioadă în care se lucra în condiții mai modeste, era un început susținut destul de bine de Universitatea de la Iași și forurile locale”. El a remarcat că atunci a fost un moment „relativ propice” pentru învățământul istoric din țara noastră, fiind o perioadă de „relativă liberalizare”, când istoria și-a revenit un pic spre tradiții și la marile valori: „Era un moment, o perioadă în care tinerii erau interesați de ce se discuta la cursuri, că se auzea de la catedră vorbindu-se despre Basarabia și Bucovina. Nu e corect când se spune că pe acele vremuri nu s-a vorbit deloc, s-a vorbit, dar nu s-a publicat prea mult”. „Istoricul, prin experiența naturii sale, e dator să vorbească” Referindu-se la rolul istoricului, profesorul Ion Agrigoroaiei a spus că acesta are o datorie în plus atunci când iese în spațiul din afara catedrei: „Istoricul, prin experiența naturii sale, e dator să vorbească; dacă istoricul de ieri sau de azi nu se consideră parte a unui popor, iese din discuție. Prin întreaga sa activitate el trebuie să confirme apartenența la un popor. Istoricul are datoria de a vorbi despre învățămintele trecutului, trebuie să aibă conștiința să-și spună părerea despre o anumită perioadă, să nu facă istoriografie, ci cercetare științifică”. Profesorul Agrigoroaie a spus că sunt două aspecte care contează mult pentru el, și anume faptul că „și la această vârstă mai pot lucra, mai pot cerceta, mai pot scrie” și că poate ține în continuare legătura cu USV. „Este o misiune care mă va onora în continuare având în vedere că e singura universitate românească a Bucovinei”. Cariera didactică l-a impus și remarcat drept un profesor pasionat, cu mult har didactic și interes. Cercetător pasionat, prof. Agrigoroaiei a realizat ca autor, coordonator și coautor peste 30 de volume, peste 250 de studii și articole în revistele de specialitate din țară și străinătate. O atenție specială a acordat-o și o acordă colaborării cu istoricii din Republica Moldova, unde a și predat, la Universitatea din Chișinău.
Comentarii