„Protocoalele” minciunii

Un intelectual a cărui sensibilitate dă pe dinafară își poate adăuga al șaselea simț, pe care se bizuie atunci când nu-și poate explica o aprehensiune, dar o are și, la rândul ei, dă pe dinafară. Astfel că poate să nu-i placă ceva fără să catadicsească să-și explice de ce anume simte cum simte. Și astfel, poate să nu-i placă chiar această publicație (în patul căreia s-a băgat, totuși, cândva…), fără să mai fi aruncat de mult o privire peste paginile ei, ci, așa pur și simplu: „nu-mi place”. Când însă iese în public și face o asemenea afirmație, te aștepți ca intelectualul să-și motiveze opțiunea. Să aducă deci argumente, să explice, să convingă, pentru că nu-i așa? un învățat explică, lămurește, nu se comportă precum inocentul de doi ani jumate, care dă fără ezitare sentința: „nu-mi place”.

 

Treaba dumisale până la urmă, numai că este deplorabil faptul că inclusiv oamenii cu carte adoptă „protocoalele” politicianului de astăzi. Nu se poate să nici nu încerci măcar să afli dacă „adevărul” pe care tocmai încerci să-l induci celor ce te ascultă, „adevăr” preluat în cel mai actual stil urechist, este chiar… adevărat. S-a afirmat la inaugurarea unei recente expoziții de caricatură că „un anume cotidian” i-a refuzat autorului expoziției caricaturile cu tema Roșia Montană trimise ziarului. Probabil că nimeni de acolo n-a citit ziarul în ultimele trei săptămâni (vai, cât de puțini cititori avem !!), căci poate i-ar fi atras atenția făcătorului de știre că ziarul a publicat, totuși, în 19, 24, 25 și 26 septembrie (toate! credeți-ne pe cuvânt) caricaturile inspirate din „cutremurătorul” subiect al zilei care este Roșia Montană. Au fost acolo, la vernisaj, vreo doi care parcă văzuseră ceva în ziar, dar nefiind siguri, nu l-au contrazis pe preopinent… Care a mințit fără să clipească. Bun, nu ne cumpărați, nu ne citiți, suntem prea mici pentru gusturile dv. înalte, dar de ce vă scărpinați de noi închipuindu-vă că tocmai ați găsit gardul?…