Polonii

Nu-i deloc de mirare că în câteva zone din partea de Bucovină rămasă României s-au așezat, din vremuri de demult, polonii. Să ne reamintim că Moldova lui Ștefan se învecina la nord cu leșii, iar călătoria lor către sud, în căutare de șanse mai mari de a trăi bine, intră în rostul vremurilor de atunci, căci și alte neamuri, vecini sau nevecini, au căutat în Țara fagilor mai binele. Și se vede că l-au găsit, căci de aici nu au mai plecat. Urmașii lor de astăzi simt nevoia de a nu-și uita rădăcinile și de câțiva ani buni deja își fac cadou câteva zile din an doar ale lor – „Zilele culturii polone”. Nu se vorbește acolo despre Sienkiewicz, ci mai degrabă despre ce a rămas din spiritul adus cu ei aici de polonii de la începuturi și despre cum trebuie să lucreze generațiile lor de urmași de astăzi pentru păstrarea comorilor de duh sălășluite în vrednicii lor înaintași.

 

Privite din afară și cu indiferență, manifestările din acest an ale leșilor bucovineni par disproporționate în raport cu minuscula lor minoritate. La ultimul recensământ, numărul celor care și-au declarat etnia polonă a fost de doar 922 de cetățeni. Cât un sat. În 2002 numărul polonilor era de 2609. Nu cred că s au împuținat atât de drastic, ci că mulți se declară români, nemaisimțind probabil în vene ca având suficient sânge polon ca să-și revendice etnia. Dar cu oricâtă indiferență am privi aceste manifestări, nu se poate să nu ne surprindă, repet, amploarea și calitatea lor. Și audiența lor. Probabil că simțim nevoia să recunoaștem fără zgomot că Polonia merită respect pentru modul în care astăzi tace și face. Parcursul polonilor în vremurile de criză de acum este exemplar și este bine că măcar în adâncul conștiinței noastre simțim nevoia să omagiem un spirit care-și cunoaște țelurile și mijloacele prin care le poate atinge. Una dintre răutățile create în jurul leșilor este că ar fi fudui. Lăsăm pe seama psihologiei sociale tema, dar iată că și anul acesta polonii noștri s-au „fudulit” consistent pe bani puțini, pe care i-a șpăruit deputatul lor Ghervazen Longher. Ar fi bine, ar fi sănătos dacă noi, etnicii majoritari, am pricepe ceva din lecția oferită de tânărul deputat.