Revoltă canină?

Există ziceri care trimit la aspecte negative din societate: „râd și câinii” sau de „râsul câinilor”… Iată că în aceste zile nu am văzut râsul, ci o cruntă și crudă răzvrătire a câinilor. O crudă demonstrație, prin care au atras pedeapsa cu moartea asupra întregii rase canine – după reacții ce au urmat în media.

 

În epoca trecută, sintagma „grija față de om” și nu „protecția animalelor” era mereu prezentă; și nu doar formal. Nu existau boschetari și nici așa de mulți maidanezi. Nu se vorbea despre ONG-uri, cu adăposturi pentru animale, de fonduri alocate în acest scop și nici haite de câini pe străzile orașelor nu erau. De peste 20 de ani, despre protecția animalelor se poate scrie o adevărată antologie. Suntem membri ai U.E., dar vin persoane din alte țări să ne salveze câinii. Oricât ne-ar coborî în ochii lumii, înțelegem acum că și prin rasa canină în România s-a furat și-au crescut averile unora. Că românii suportă la infinit minciuna și nedreptatea, i-a determinat pe necuvântătorii prieteni ai omului să recurgă la cel mai crud și de neiertat act, sacrificând viața unui fiu al generațiilor viitoare. Oare nu se poate citi clar nici acum acest crâncen mesaj, de către acei ce se află la comanda țării?! Am tot auzit de audit, adică despre severe controale din care să aflăm și să recuperăm furtul din tot ce au realizat românii, care n-au avut duminici, nici sărbători tradiționale zeci de ani. Sub ocupație străină, prin muncă și pentru calificați și necalificați, și pentru cei ce, greșind, au fost închiși o vreme, și-n șase zile lucrătoare, și-n duminici s-a muncit și aveau pâinea săracă pe masă. N-au fost puși în situația să-și părăsească locul natal, familia, pribegind prin țări străine, precum maidanezii. Iată că, tocmai aceștia, în parcul Tei din Capitală, s-au răzvrătit cumplit, pentru a arăta și Europei și lumii întregi că la noi tronează minciuna, demagogia și disprețul față de legi. ONG-urile au încasat bani grei pentru protecția câinilor; dar vom asista la o justificare prin a le număra mereu de mai multe ori, cum număra Ghiță Pristanda steagurile, spre a-și acoperi frauda. Câți câini au salvat vieți omenești, câți au săvârșit adevărate acte de eroism și câți au fost uciși cu pietre sau de boli și de foame, otrăviți sau schilodiți? Poate în parcul Tei din Capitală ar trebui să fie tribuna de judecată, la care să fie chemați toți acei ce au devenit bogați din pâinea celor mulți prin încălcarea legilor în anii de haos sub masca democrației. Din vremea invaziilor de lăcuste, vodă a primit numele de Lăcustă Vodă; când seceta a determinat mulțimea să consume papură, vodă a devenit Papură Vodă. După această invazie de maidanezi, oare cum va fi numit actualul vodă? Apelând la miturile noastre, care pot fi considerate bogat izvor de înțelepciune, merită a fi amintit aici un dialog între Dumnezeu și Sf. Petru, pe când se conturau țările lumii cu relieful și bogățiile lor. Sfântul Petru i-a atras atenția Tatălui Ceresc asupra faptului că României i-a dat de toate: ape curgătoare, dealuri, munți, șesuri, bogății subterane, iar altor țări, doar nisipuri, munți golași ori mlaștini; și că n-ar fi fost tocmai drept. Atunci Dumnezeu i-a răspuns: „Ai dreptate, Petre! Dar să vezi ce șefi vor avea locuitorii acestei țări”. Afectați de întâmplarea greu de suportat din aceste zile, ne dăm seama că trăim în haosul generat de nerespectarea legilor date de justiție și nici a legilor Credinței Creștine. Deși pare ciudat, tocmai necuvântătoarele ne-au transmis un mesaj spre a ne deștepta; un altfel de mesaj decât cel din Imnul cântat. Și poate ar trebui să folosim de două ori semnul întrebării la versurile de mult știute: „Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om și-un câine./ După ani și ani de zile,/ Câinele mă recunoaște;/ Omul nu mă mai cunoaște…/ Stau și mă întreb pe mine:/ Care-i om și care-i câine??”