Biserica monument istoric a Mănăstirii Moldovița, înnoită după ample lucrări de conservare și restaurare, a fost resfințită, duminică, 25 august. Slujba de târnosire a fost săvârșită de un sobor de patru arhierei înconjurați de preoți și diaconi.

 

Numeroși mireni și clerici au ținut să fie prezenți la marea sărbătoare a sfântului locaș, în ciuda vremii reci, cu aspect de toamnă. Evenimentul, cu încărcătură spirituală și tradițională aparte, s-a dovedit a fi o reușită nu numai pentru comună, ci pentru întreg ținutul Bucovinei. Încă de la primele ore ale dimineții de duminică, 25 august, forfota și emoțiile dinaintea marelui eveniment s-au făcut simțite mai cu seamă în incinta Mănăstirii Moldovița, dar și în întreaga comună așezată între obcinile bucovinene. De la porți, o parte dintre săteni au privit cu încântare trecerea oficialităților laice și clericale în trăsuri, trase de exemplare rarisime de cai. Coloana a fost însoțită de bărbați călare – îmbrăcați în cele mai bune straie tradiționale – până în poarta sfântului locaș, unde a fost întâmpinată în sunet de buciume, cu pâine și sare, de obștea mănăstirii, în frunte cu maica stareță, stavrofora Benedicta Tatulici. Sfânta slujbă a fost săvârșită, pe o scenă special amenajată în curtea așezământului monahal, de către Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Meletie, Episcop de Hotin-Ucraina, și Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Câteva mii de credincioși, veniți din Moldova și din țară, s-au rugat în liniște și cu multă răbdare, de parcă cineva sau ceva i-ar fi ținut smeriți și demni, asemenea străbunilor. Nici frigul prevestitor al toamnei care se apropie hotărât în acest nord de țară, nici ploaia măruntă, mocănească, rece, nu i-au clintit de la locurile lor. Tineri, bătrâni, copii, bolnavi, săraci și bogați, turiști români și străini veniți în treacăt, fiecare și-a găsit peticul său de iarbă, printre trandafirii din curtea sfintei mănăstiri. Pătrunși de importanța momentului, pe chipul lor se citea bucuria împlinirii unui lucru mare, care va rămâne în istorie, și la care au luat și ei parte: resfințirea picturii mănăstirii Moldovița, înscrisă în tezaurul de valori ale patrimoniului cultural național și mondial. Veșmântul de culoare al bisericii nu a mai fost curățat din anul 1537, însă în urma unui amplu proces de restaurare, care a durat 22 de ani (la fel ca și intervențiile de renovare și conservare aduse întregului edificiu monastic), astăzi ne putem bucura cu toții de haina nouă, luminoasă, a acestui lăcaș de cult, cu hramul „Buna Vestire”, aflat sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. „Marea este oglinda vieții omului” Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, fiu al meleagurilor bucovinene, a ținut un cuvânt de învățătură la finalul Sfintei Liturghii din Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii) din care amintim: „Marea este oglinda vieții omului. Uneori ea este liniștită, cum este și sufletul nostru când ne mărturisim păcatele, când ne împăcăm cu toți semenii noștri și cu Dumnezeu. Noi, adeseori, suntem cu mult mai învolburați decât este marea învolburată, pentru că sufletul nostru este mereu neliniștit atunci când greșim și conștiința ne mustră. Dacă suntem împăcați și conștiința nu ne mustră, înseamnă că am adormit conștiința. Cel mai mare dar pe care îl avem de la Dumnezeu este viața noastră, cu sufletul cel nemuritor în care El se oglindește întocmai. Întotdeauna trebuie să gândim că Dumnezeul nostru iubitor, Sfânta Treime, Și-a pus chipul Său în firea noastră. Pentru că noi gândim, noi hotărâm ce vrem să facem. Iar gândirea vine din minte, care-L reprezintă pe Tatăl; noi făptuim și făptuirea vine din voință, care-L închipuie pe Fiul; noi ne bucurăm simțirile noastre, dar simțirea noastră închipuie pe Duhul Sfânt.” „Mănăstirea Moldovița este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu” În continuare, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului de felicitare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Preacuvioasei maici, stavrofora Benedicta Tatulici, stareța Mănăstirii Moldovița, cu ocazia resfințirii Mănăstirii Moldovița. Redăm câteva paragrafe din mesajul citit de către Preasfințitului Varlaam Ploieșteanul, delegatul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române la eveniment: „Mănăstirea Moldovița, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu nu numai pentru ținutul Bucovinei, cu mănăstiri și biserici străvechi, cu sfinți voievozi, ierarhi și cuvioși, care au păstrat unitatea poporului și a credinței sale apostolice, ci este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu pentru întregul neam românesc […] Deodată cu construirea noilor locașuri de cult, care reprezintă o necesitate liturgică actuală, Biserica Ortodoxă Română arată că susține intensificarea cooperării dintre persoanele și instituțiile care au vocația și simțul datoriei de a consolida, restaura, conserva, pune în valoare și transmite generațiilor viitoare frumusețea monumentelor istorice ale poporului român, altare ale memoriei sau pomenirii vredniciei unui neam credincios din generație în generație. Vă adresăm alese mulțumiri pentru invitația pe care ne-ați trimis-o de a săvârși slujba de resfințire a Mănăstirii Moldovița, în data de 25 august a.c., după încheierea amplelor lucrări de conservare și restaurare. Regretăm însă că, din cauza programului prestabilit, nu putem participa la aceste momente de bucurie și sărbătoare spirituală. Vă adresăm alese felicitări pentru toată lucrarea care s-a împlinit aici cu multă osteneală și vă acordăm Ordinul «Sfinții Împărați Constantin și Elena», mari ctitori de locașuri sfinte, pe care-i omagiem în mod deosebit anul acesta, 2013. Totodată, felicităm întreaga obște monahală a Mănăstirii Moldovița, harnică și misionară, pe toți sprijinitorii ei din țară și străinătate, precum și pe toți clericii și credincioșii prezenți la acest eveniment sfânt și solemn de spiritualitate creștină și demnitate românească.” Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – încununare a credinței și a muncii obștii Stareța așezământului monahal sucevean a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru distincția Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. „Am primit cu nespusă bucurie distincția Preafericirii Voastre, care înseamnă o înaltă apreciere pentru modestul meu efort depus împreună cu obștea mănăstirii până la finalizarea restaurărilor. Vă adresez cele mai calde mulțumiri pentru distincția pe care mi-ați acordat-o și rămân a Preafericirii Voastre, cu smerenie, supusă fiică duhovnicească”, a spus preacuvioasa maică stavrofora Benedicta Tatulici, fără a uita să amintească de sprijinul primit la timp din partea Patriarhului României în vederea continuării lucrărilor de conservare și restaurare. De asemenea, maica stareță a oferit celor patru ierarhi prezenți icoane cu Chipul Mântuitorul Iisus Hristos și al Preacuratei Sale Maici, brodate cu multă migală în atelierele Mănăstirii Moldovița. „Moldovița pi vecii/Trebi sî ramâi ghii” La final, cei prezenți l-au felicitat și i-au urat „La mulți ani!” Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Pimen, cu ocazia aniversării zilei de naștere pe 25 august. Li s-a alăturat un grup de copii de la Școala primară din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței, coordonați de soții prof. Ilaria și prof. Traian Pușcă. Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen le-a mulțumit și i-a binecuvântat pe toți, mici și mari. Întreg soborul și credincioșii au fost impresionați de spontaneitatea și autenticitatea copiilor, gătiți frumos de sărbătoare, în costume populare, care au glăsuit tare și clar – să se audă până la Putna lui Ștefan cel Mare și Sfânt și chiar mai departe – vestea că, la Moldovița, biserica cea veche de sute de ani a fost resfințită: Oamini buni, sfințiți parinți/ Azi, aici, întri munți,/ Manastirea Moldovița spri cer ș-o dischis portița/ Ș-o primit cu mult folos harul Domnului Hristos./ Di voievozi ctitoritî, cu trudî o fost ziditî/ Șî-n credințî întaritî./ Dimult, răi austrieci o desfăcut-o pi veci./ Da-n cer Domnul o vazut,/ Și-apoi o refacut obștea cea manastireascî/ Întru slava cea cereascî./ Dintri zidurili aiestea s-o tot dus în lumi viestea/ Cî Moldovița îi tezaur,/ În brațî c-un măr di aur,/ Și-ntr-o frumoasă gradinî/ Din prea dulcea Bucovinî./ Monument cu ziduri groasî/ Și cu picturi răsfrumoasî,/ Cu maici blândi, gospodini,/ Ca-ntr-un stup di albini./ Moldovița pi vecii/Trebi sî ramâi ghii/ Pisti timp sî dainuiascî/ Pintru obștea creștineascî.