Despre pensii și alte discriminări sociale

Statul român, nu de azi ci chiar de mai în urmă de alaltăieri, se chinuie să scape de pensionari. „Se vor reduce în mod natural”, parcă așa spunea fostul premier Boc.

 

Corect, atât timp cât le diminuezi pensiile și medicamentele compensate ori gratuite dar ridici prețurile la toate cele. Și este vorba și de pensionarii pe caz de boală, unele dintre ele cronice. (Apropo, am văzut în Suceava, la intrarea dinspre strada Ana Ipătescu pe strada Mitropoliei, o farmacie care postează un anunț superb: „Reduceri la medicamentele compensate”). Revenind la subiectul „pensii” și beneficiarii acestora, tot ce s-a făcut din ’90 încoace a fost în detrimentul celor care au trudit, în adevăratul sens al cuvântului, o viață, pentru „construcția României socialiste” și apoi, parte dintre ei, și a „democrației originale”. De ce scriu asta? Pentru că cei care au fost „mai egali decât alții” și înainte, și după marea păcăleală horror din decembrie ’89 s-au bucurat de măriri ca și amărăștenii; și s-au ofuscat și mai tare decât aceștia de reduceri. În concluzie, omul de rând cu o pensie mizerabilă s-a obișnuit să subviețuiască, în virtutea celebrei formulări „Ferească Dumnezeu de mai rău!”, iar ceilalți (majoritatea mâncători de… opinie, securiști, milițieni și alți favorizați ai sistemelor) s-au dat de ceasul morții că nu le mai ajung banii de delicatese și mofturi scumpe. Nu sunt un adept al egalitarismului propovăduit pe vremuri. Dar nici al tipului sud-american de democrație: o minoritate superbogată, care nu trebuie să-și justifice proveniența veniturilor, și o majoritate care se târâie la limita subzistenței. Știu că aceste rânduri vor fi citite și poate chiar apreciate, dar nu vor schimba nimic în sistemul de gândire al noii burghezii născută cu trudă revoluționară din rândul proletariatului. Dar măcar mă transform cât de cât în portavocea celor care, indiferent de regimul sub care au trăit, tot obidiți au rămas. DAN T. GÜRTESCH P.S. Era chestia aia „Cine a avut o să mai aibă, iar celui ce n-a avut o să i se ia și ce n-a avut”, pe care o tot scot unii pentru a-și justifica hoțiile. Neînțelegând că fraza respectivă se referea la averea din ceruri, nu la cea de pe pământ; sau, mai exact, la adevărata credință. Asta una la mână. Fiindcă, dacă ne gândim bine și scotocim în istoria multor potentați actuali, sunt o mulțime dintre ei care n-au avut niciun capăt de ață, dar profitând de „originea sănătoasă” s-au făcut cu vile și conturi grase.