Un „studiu comparat”: 82 – 457 – 2 !

Să nu credeți că vă propun numere de jucat la loto sau pe la alte case de pariuri și ,,jocuri sportive”. Nu, cifrele reprezintă munca unui om: Gheorghe Frangulea.
 

Cifrele acestea reprezintă 82 articole – capitole, 457 pagini de carte în care au fost strânse și 2 ani de presă la ziarul Pământul din Călărași. Ziar la care Gh. Frangulea a fost patron și redactor-șef și editorialist, ba chiar și om la toate… bucuriile sau grijile redactorilor săi. Dar cine este Gheorghe Frangulea? Pentru cine nu îl cunoaște să-l cităm chiar pe preopinent în ceea ce scrie la pagina 249: „Precizări despre mine. Am fost șef de la 27 de ani. La 30 de ani transmiteam (pe când lucram la Propagandă) la Radio România Actualități, fiind absolvent de ziaristică, clasa „presă audio-vizuală”. Pe vremea când mulți din cei de azi erau copii sau auzeau cuvântul «ziarist» în filme, eram corespondent pentru radio. Mi s-a părut, chiar și atunci, nedemn de aspirația și personalitatea mea, să fac pe ziaristul afectat, pe ziaristul pistol, pe omul care depunea o muncă de trepăduș în presă, așa că am cedat și l-am lăsat pe altul să facă pe corespondentul până la Revoluție. La 53 de ani sunt proprietarul unei edituri, al unei tipografii și al unui ziar. Sunt mai bogat de câteva sute de ori ca atunci, iar averea mea (scuzați modestia!) este de câteva zeci de ori mai mare decât a tuturor redactorilor din Călărași luați la un loc. Cu toate acestea nu-mi tipăresc ziarul color (deși tipăresc reviste pentru alții), nu port laptop, nu conduc mașina și nu folosesc calculatorul. Aceste lucruri le fac subordonații mei. «Sculele» mele sunt pixul și carnețelul. Profesionalismul meu se manifestă în acumulările de până acum, în meseria mea de scriitor de anchete, de foiletoane și de reportaje.” Iată deci, cine este domnul Frangulea, cel care ne propune cartea intitulată „Despre limbaj și limbi politice în presă” și subtitrată „studiu comparat”. Cartea, lucrarea, culegerea de articole – oricum aș nu-mi-o – poate chiar studiu, este o încercare reușită de a aduce în fața cititorilor din Călărași o modalitate personală de a face polemică prin ziar. Dar nu numai. Cartea ca atare depășește granițele de interes ale județului dunărean prin exemplaritatea subiectelor tratate la modul general-teoretic, cu imediată aplicație la concretul situației. Titluri de articole devenite capitole ca: Presă de taclale…, Ziarele locale ca prelungire a partidelor politice, Presa după ureche!, Manipularea prin presă, Curierul dispare din peisajul presei locale, Presa ca negustorie, Ziare și patroni de… partid, Scriind subiectiv, sunt reprezentative pentru cele observate anterior. De altfel, Gh. Frangulea pare a fi un specialist în alegerea titlurilor articolelor sale, poate și pentru ale altora din ziarul său, vădind buna școală de secretariat de redacție pe care a făcut-o cu regretatul conferențiar Mircea Ichim. Dorind să pună punctul pe i în analizele de situație, fie ele analize politice, economice, culturale, de reglementare a neînțelegerilor dintre jurnaliști, Gh. Frangulea folosește un ton concesiv, chiar dacă nu totdeauna politicos, la adresa partenerilor săi de ,,joc publicistic”. Autorul este de multe ori profesoral, alteori se face a nu înțelege și disecă situația pentru a o reîntregi după propriile reguli în scopul ușurării înțelegerii de către cititor. Acest tip de analiză, cred eu că poate fi util chiar și pentru studenții începători în ale jurnalismului, ba chiar și pentru mulți „scriitori la ziar”… după ureche. Pentru că, mă simt obligat, văzând trimiterile autorului, să oftez alături de el: Ce mult suportă hârtia! „Mulți dintre cei care își văd numele trecut în această carte nu mai lucrează în presă, scrie autorul. Și, pentru ei, ca pentru noi toți, presa este parte a istoriei trăite, este și trebuie să rămână gardianul democrației și câinele său de pază.” Da, spun eu, dar nu un câine de companie! Gh. Frangulea ne declară că, depășindu-și intenția de început, a avut, în scrisul său, în vedere cititorul care nu mai înțelegea nimic din lectura ziarelor, asta dacă avea timp – așa cum proceda dânsul săptămână de săptămână – citea toate ziarele (județene) fără a pierde din vedere niciunul! Chiar așa, pentru a reistorisi, pentru a reînțelege, pentru a compara scrisul profesionist cu cel amatoristic, pentru cursivitatea frazei și plăcerea epitetului vă propun să citiți cartea lui Gheorghe Frangulea apărută la Editura Pământul. Prof. dr. MIHAI MIRON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: