Transparența

Conferința de presă este o instituție, la… „fel” ca și cele care o organizează. Și unele, și altele au un statut, organizare și un mod de exprimare specific. Așadar, conferința de presă ar trebui să fie – și este în toate țările civilizate – principala modalitate prin care instituțiile statului îndeosebi informează presa și, prin ea, cetățeanul asupra activității lor curente sau asupra evenimentelor excepționale cu care se confruntă. Au fost ani când n-aveam atâția reporteri câte conferințe de presă erau organizate și la care eram invitați. De asemenea, unele atât de încetățenite încât oamenii de teren încercau să-și organizeze documentarea pentru articole în funcție de aceste evenimente: marți la primărie și la nu știu care comandament, miercuri la partidul cutare, joi la partidul cutare și la celălalt etc. etc.

 

De o vreme însă, acest obicei – legal și obligatoriu până la urmă, având în vedere transparența la care instituțiile statului sunt datoare – începe să dispară. O cauză ar fi aceea că șefii de instituții, scoși precum mâța de sub pat, n-au idee despre contactul cu presa și nici nu se simt obligați să dea în vreun fel seama pentru ceea ce fac/nu fac. Alții au ajuns să pretindă că nu sunt obligați să ne dea nouă știri. Cei mai mulți deci n-au trecut prin vreo școală care să-i învețe cu ce se mănâncă șefia. Este strigător la cer să invocăm aici experiența politrucilor comuniști, chemați la instruiri de le ieșeau peri albi pe cap! Scriem aceste rânduri pentru că, într-o discuție amicală, un slujbaș al statului ne acuza – pe noi, presa – că am ajuns să depindem de informațiile lor, fără să ne mai căznim să cercetăm noi înșine realitatea. O fi adevărată o câtime din ce spune domnul inspector, dar ignoră domnia sa că o cercetare privind activitatea dumnealor nu se poate face fără date obținute… de la dumnealor. „Faceți o cerere, o analizăm, ne documentăm și apoi vă oferim, dacă ni se aprobă, datele…“ – este atitudinea fals amabilă a băieților de la stat. Sau „Găsiți pe site-ul nostru raportul instituției”. Raportul e cel mai adesea anual… Conferința de presă e, iertată ne fie sublinierea, o formă de exprimare a bunului-simț, dacă mai admite cineva că un asemenea tip de atitudine este încă valabil astăzi.