Angela Pitariu Bolnavu a plecat la Ceruri…

Angela a plecat la Ceruri, la Dumnezeu, mult prea devreme, lăsând un gol imens în breasla plasticienilor profesioniști suceveni. Colegă la atelierele de cre-ație și la Colegiul de Artă ,,Ciprian Porumbescu” Suceava, artista ne-a părăsit în plină forță de creație.

 

S-a născut în 1956, la Rădăuți, într-o familie de oameni modești, dar cu aplecare spre lucrurile bune, curate și adevărate. Dragostea pentru desen și culoare a căpătat-o încă de la o vârstă fragedă. Desena și-și expunea lucrările în podul casei. Lucra mereu și mai făcea uneori pauze când pleca la joacă. Vocația i-a fost descoperită de fratele Mihai, mai mare cu 11 ani, și atunci și el, și părinții au încurajat-o și au susținut-o să urmeze cursurile Liceului de Artă ,,Ștefan Luchian”din Botoșani. Și-a continuat desăvârșirea artistică la Academia de Arte ,,George Enescu”din Iași sub îndrumarea maestrului Dan Hatmanu. Cu multă trudă și perseverență, Angela a devenit un nume în arta plastică, respectată de colegi, de public și de critica de specialitate. Stilul său artistic este original și inconfundabil. A fost un profesor model. Și o soție și mamă de excepție pentru Vasile, profesor și muzician cu mult har, foarte cunoscut în țară și nu numai, pentru băiatul lor, Tudor, doctorand la Conservatorul ,,George Enescu” din Iași, care își urmează tatăl pe latura muzicală, și pentru fiica Meda, specialistă în limbi moderne, stabilită la Lyon, în Franța, împreună cu soțul și nepoțica, Isara. Prin prezența sa și prin râsul său inconfundabil, Angela răspândea în jur optimismul și dragostea de viață. Își iubea semenii, iubea artiștii adevărați, valoroși. Se apropia de oamenii învățați, dar și de cei simpli, pe care-i ajuta și le alina mâhnirile și tristețile. Îmi va lipsi Angela! Am petrecut împreună 30 de ani. Când o vizitam la atelier, mă privea cu ochii ei mari, deschiși, luminoși și mă întreba: ,,Pui, vrei o cafea, un ceai, fructe?” Alteori aducea prăjituri (era o talentată și în arta culinară, făcea dulciuri și mâncăruri savuroase și foarte aspectuoase). Aveam deseori discuții cu Angela despre munca noastră de creație, de pedagogi, de multe ori ne sfătuiam și în problemele organizatorice și culturale ale Filialei – Filiala Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Angela nu ceda compromisurilor nici ca om, nici ca artist, nici ca profesor. Și-a educat multele generații de elevi în respectul pentru lucrul bine făcut, să înțeleagă că scopul lucrărilor de artă este să dăinuie peste veacuri. A creat mult în tehnica picturii în ulei, în cea a pastelului sau a graficii alb-negru. A deschis expoziții personale începând din 1985 în Suceava, Rădăuți, Iași, Langnau, Geneva și Yvonnand –Elveția, Roma – Italia. A avut numeroase participări la expoziții peste graniță, la Cernăuți (Ucraina), Cordoba (Spania), Paris (Franța), Toronto, Whitby (Canada), Chișinău (R. Moldova). A expus la expoziții de grup, trienale, bienale, anuale și concursuri în țară. A ilustrat cărți, a apărut în cataloage, albume și volume de specialitate, a scris articole în presă și în cărți din domeniu. Are lucrări în colecții din Franța, Italia, Spania, România, Elveția, Germania, Canada. Prin compozițiile sale complexe, figurative, ne transpunea într-o lume a meditației și a întrebărilor despre Viață. Era preocupată de profunzimea lucrurilor și fenomenelor, de comunicarea dintre Om și Univers. Iniția mereu dialoguri între formele văzute și cele nevăzute, între Cer și Pământ, între Lumină și Întuneric. A compus mai multe cicluri: ,,Mărul” (Copacul vieții), ,,Sacru și Profan”, ,,Semn și Semnificație”, ,,Nenud”, ,,Starea de a fi”, ,,Ingeri”, ,,Semn, Spirit și Materie”. În toate aceste cicluri de creație ne-a povestit despre facerea lumii, sau despre fragilitatea și continuarea vieții pe pământ. Alteori ne-a vorbit despre infinitatea timpului și spațiului. Îngerii populau creațiile Angelei ca însemne ale dualității ființei, ale vieții și ale morții, ale visului spre libertate, spre înălțare spirituală. Acorda o mare atenție temei Vieții despre care artista declara în 2008, la expoziția personală ,,Semn și Semnificație” de la Galeriile ,,Il Saggiatore” – Roma: ,,Semn și semnificație nu se vrea a fi un concept filosofic. Cele două componente coexistă în strânsă simbioză, cu atât mai mult când dorim să ne raportăm la nevoia noastră de a înțelege acest miracol numit Viață. Fiecare moment al fiecărei zile poate fi un semn a cărui semnificație trebuie să o decodificăm pentru a putea înfrunta următorul pas către perfecțiunea de sine în special” Despre Angela îmi voi aminti mereu cu drag, artistă cu mare har, dar și cu o putere nemărginită de a iubi oamenii. LUCIA PUȘCAȘU Miercuri, 26 iunie 2013