Morala minimă

Probabil că au mai avut loc adunări ale sălbăticiunilor din pădurea Adâncatei, dar noi, adică presa, n-am mai fost invitați să consemnăm ce se întâmplă acolo. Este posibil ca și în mediul silvestru să fi răzbătut disprețul pentru cei ce scriu, e adevărat, adesea meritat, dar nemeritat atâta vreme cât el, disprețul, vine de la unii politicieni temeinici doveditori ai adevărului indus de titlul unui mare roman românesc semnat de Nicolae Breban – „animale bolnave”… De data aceasta am fost invitați, oarecum subversiv, de o doamnă roșcată care a insist ferm să nu-i pomenim numele. „S-ar putea însă să nu fim acceptați”, i-am spus. „Veniți, veniți, n-au ei timp să vă ia în seamă!”, ne-a risipit temerile doamna.
 

Dumitru TEODORESCU

Abia acolo am aflat că raportorul era chiar cea care ne lansase invitația de participare. A fost o sală plină, plină, veniseră și mulți dintre cei care nu prea veneau la asemenea manifestări. Tema se numea „Minima moralia”, blonda străduindu-se să surprindă în comportamentul sălbăticiunilor sale acele elemente care se pot constitui într-o sumă de norme, de reguli, respectate mai degrabă instinctiv, norme aducând a oarece umbră de moralitate animalieră (nu animalică). Și nu a putut răbda să nu spună în public că a propus această temă confruntată fiind cu o experiență proprie: și-a surprins consortul într-o partidă de amor cu cumătrul lup. „Înțeleg, naibii, a izbucnit raportoarea, să fi fost lupoaica. Da’ să se dea în bărci cu unul care are tot ouă e o nebunie! Când vine vremea, băieții noștri se luptă pe viață și pe moarte pentru farmecele noastre, iar acuma au ajuns să se iubească între ei?!! Oare am început să ne domesticim, am început să luăm obiceiurile oamenilor? Este culmea că boul nu se împreunează cu boul, dar iată că noi, sălbăticiunile, deja o facem! De necrezut cât de mult am decăzut moral! Propun construirea unui orfelinat pentru puii pe care-i va făta bărbatu-meu. Iar, dacă nu-i fată, propun ca fătălăii ăștia să fie eliminați. Treaba ursului nostru în ce mod. Căci dragostea se lasă cu pui, nu cu giugiuleală de bezmetici aflați mereu în călduri!” Scuzați frustețea textului, dar l-am reprodus exact așa cum a fost exprimat. Și l-am reprodus pentru fermitatea cu care înseși animalele iau atitudine față de rostul amorului. Iar dacă nu credeți în învățăturile fabulei, e de preferat rămânerea sub umbrela moralei minime a sălbăticiunilor, decât sub plapuma promiscuă a preacivilizaților noștri căutători de plăcere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: