Sub semnul onorant al valorii…

Când cunoscutul actor și manager cultural Geo Popa organizează un eveniment la Centrul Cultural George Apostu din Bacău, numerosul și fidelul public se așteaptă la ce-i mai bun.

 

Altfel spus, experiența sa managerială, confirmată la nivel de excelență întotdeauna, face ca evenimentele să treacă din timp în durată. Uvertura cu sonorități subtile și apropiate publicului a continuat cu un inspirat expozeu al amfitrionului, dezvăluind o surpriză de proporții. Am aflat astfel că impetuosul organizator se gândise cu drag la aniversarea a 70 de ani ai semnatarului acestor rânduri. Din expozeul său, publicul a aflat elemente de biografie, despre anii consacrați universului artelor frumoase și despre viziunea asupra artelor frumoase și palmaresul consistent al sărbătoritului, surprins de o netrucată uimire. Cum știm, elogiile fac plăcere oricui, chiar dacă destinatarul se așteaptă sau nu la asemenea manifestări de simpatie. Ca bun actor, Geo Popa a regizat lucrurile în așa fel încât a surprins plăcut pe toată lumea. Noroc că sărbătoritul avea asupra sa un nou volum despre artele din spațiul Moldovei și, nu numai. Titlul consistentului volum, O viață… printre artiști și himere este, de fapt, un elogiu adus creativității românești în sfera artelor frumoase, pe care le-am slujit cu un fel de fervoare intelectuală, prin care am comunicat cu ceilalți și m-am comunicat pe mine însumi. Prezența la eveniment a unor notorii personalități din București din arealul Academiei Române a contribuit esențial la fixarea unor repere axiologice ce treceau dincolo de spațiul strict al prieteniei intelectuale. Prezența unor prestigioși academicieni a făcut ca nivelul evenimentului să impună prin anvergura intervențiilor și spiritul înalt al exprimărilor academice. Între surprizele acestui ceremonial, elevat și subtil, a constat și elocventa expoziție semnată de Dany Madlen Zărnescu, a cărei viziune asupra picturii face ca arta sa, bazată structural pe arhitecturi pornind de la vechile straie din orizontul rural al Bucovinei, să devină un univers ontologic, definitoriu pentru spiritualitatea unui spațiu structurat prin succesive sinteze. Pictorița, consecventă cu modalitatea unei permanente redescoperiri a trecutului utopic, atinge zonele sacrului, trimițând către orizonturile secularelor arhetipuri. O veche catrință, câteva stele risipite pe bolta visurilor diurne, o arhitectură sugerând principiul esențializării, asigură ansamblului plastic un potențial sugestiv pe care trebuie să-l descifrezi în cheia naturalității și bunului-simț comun. Dany Madlen Zărnescu, singulară ca expresie în arealul românesc, devotată cercetării picturale a esențelor devenite veritabile concepte, face din fiecare imagine un motiv de reflecție. Am avut, uneori, sentimentul că există un paralelism între simplitatea ca sinteză a semnelor sacre utilizate de Brâncuși și imaginarul celor care, privind cerul, își devoalează propria ființă interioară. În consecvența cu care artista își susține demersul, unic în dimensiunile sale estetice și simbolice, am confirmat, ca și altădată, că sunt surprinzătoare asemănări cu arta vechilor civilizații din America de Sud. Inventarul simbolic al acestor obiecte și imagini pictate identifică numeroase corelații și misterioase descendențe. În fond, zonele arhetipale ale imaginilor fac trimitere la un fel de protoistorie a lumii și la comunicarea simbolică a acestor straturi milenare transmise prin surprinzătoare formule plastice în plan artistic memoriei noastre colective. Intervențiile moderatorului au determinat nevoia unei confesiuni publice prin care am configurat un parcurs prin labirint, astfel încât cei interesați au putut afla și unele lucruri care se mărturisesc doar în altarele singurătății. A fi singur între ceilalți nu înseamnă un deficit de comunicare ci, mai exact, expresia unei discreții care a venit doar după experiențele pilduitoare ale vieții. A fi între ceilalți, ține de șansa de a comunica și a te comunica în așa fel încât semnele sub cupola lumii să devină o motivație convingătoare de a fi… La 70 de ani, orgoliile se estompează în beneficiul unei modestii pe care oricum nu o crede nimeni… Cum știm, garda moare, dar nu se predă… Vom muri și vom vedea… Utopiile îi salvează numai pe visători…