Familia Nandriș, Profesorul Grigore Nandriș în România

La Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în luna decembrie 2012, a apărut al III-lea volum din lucrarea Familia Nandriș care reprezintă un studiu monografic complex privind personalitățile unei mari familii din Bucovina. În paginile acestei cărți fiind prezentate realități – locuri, oameni și fapte din Cernăuți, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Suceava, socotim oportună publicarea notelor de lector și în presa din Bucovina istorică.

 

De la capitolul „Copilăria” și până la „Deputat de Suceava”, volumul 3 reprezintă un document complex, interesant și folositor vieții noastre culturale. Autorul evocă momente semnificative din copilăria lui Grigore Nandriș petrecute în satul Mahala, lângă orașul Cernăuți, în familia cu șapte copii a lui Dumitru și a Mariei Nandriș. „Încetișor că se sparg bureții”, „La școală cu scăunelul”, „Eu rușinea asta n-o pot suporta”, momente din viața de liceu, sunt câteva evocări asemănătoare amintirilor din copilărie ale povestitorului Ion Creangă. Urmează momente importante din istoria Țării și momente grele pentru tânărul Grigore Nandriș: trecerea graniței pentru înrolarea în armata română; tratamentul medical de la Govora; evacuarea la liceul din Câmpulung Moldovenesc; activitatea de militar român în al Doilea Război Mondial ș.a. Sunt riguros povestite, și cu multe date, evenimente din timpul războiului, dar și participarea la actul Unirii Bucovinei care „a trăit zile de mărire națională, vrednice de trecutul ei”. Intense stări lăuntrice a provocat întoarcerea acasă la Mahala a celor „patru flăcăi ai Mariucăi Nandriș: Ion, Vasile, Grigore și Gheorghe”. Doi în uniforma de ofițeri români – Vasile și Grigore – și doi în uniforma austriacă – Ionică și Gheorghe și față de care în plină bucurie mama lor, Maria Nandriș, a făcut o glumă cu valoare de istorie: „…trebuie să vă păzesc să nu vă luați la bătaie, că văd că am aici și armata română, și armata austriacă”. Demobilizarea și reîntoarcerea lui Grigore Nandriș la studii în București, unde l-a cunoscut pe istoricul Vasile Pârvan, sunt redate pe alte pagini ale monografiei. A urmat studiile cu bursă la Universitatea Cracovia, susținerea doctoratului și apoi numirea ca „primul profesor de limba română la Cracovia”. În anul 1923 Grigore Nandriș revine la Cernăuți. Nu a reușit să se încadreze la Universitatea Cernăuți datorită obstrucționării ascensiunii lui universitare din partea rectorului de-atunci, Ion Nistor. Întâlnirea cu Nicolae Iorga la București i-a fost de mare folos deoarece a obținut o bursă de studii pe doi ani la Paris (1923-1925). În anul 1926, Grigore Nandriș revine la Cernăuți și, după mai multe dificultăți, devine profesor agregat la Catedra de Slavistică a Facultății de Filosofie și Litere din Cernăuți cu lecția de inaugurare la 18 ianuarie 1927, intitulată „Unitatea lingvistică a popoarelor slave”. „Format în spiritul concepțiilor marilor profesori și savanți (I. Bogdan, O. Densuseanu, N. Iorga, V. Pârvan) de la Universitatea din București, Grigore Nandriș a devenit adeptul fidel al unei depline obiectivități a savantului devotat adevărului” – a scris acad. Vladimir Trebici, președinte de onoare al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, iar Ion Negură, membru al Societății pentru Cultură, un alt prieten al lui Grigore Nandriș, a subliniat: „A fost un erudit în adevăratul sens al cuvântului. Cunoștea 14 limbi străine care i-au dat posibilitatea să acumuleze o imensă documentare”. Urmează pagini frumoase despre activitatea lui Grigore Nandriș în calitatea de președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, inclusiv laborioasa muncă a profesorului-președinte pentru construirea în Cernăuți a Palatului Cultural. „Societatea pentru Cultură a fost până la Unire căminul sufletesc al românilor bucovineni și cetatea lor de rezistență națională…” spunea Grigore Nandriș la aniversarea celor 70 de ani de la înființare. Adunarea generală din 12 mai 1929, după mai multe frământări terminate cu demisia președintelui Vasile Gheorghiu, a ales ca nou președinte al Societății pentru Cultură pe profesorul Grigore Nandriș. Au urmat măsurile de reorganizare și refacerea prestigiului Societății pentru Cultură, mult afectat în perioada cât la conducerea ei a fost Vasile Gheorghiu. La baza acestor reorganizări a stat modificarea statutului Societății, dar și extinderea activității culturale la sate „Ridicarea vieții satelor este scopul final către care trebuie să năzuim cu toată râvna” – a declarat noul președinte, Grigore Nandriș. Și acest volum este încărcat de date, fapte, oameni și evenimente, de la cele din satul Mahala până la cele din războiul mondial, toate susținute cu documente, iconografie și mărturii consemnate în diferite scrieri. Cu adevărat această carte este impresionantă pentru tot ce înseamnă istoria și cultura Bucovinei. În lucrare sunt prezentate și documente de la instituții, multe pasaje din scrisori sau declarații și multe fotografii de interes. Cred că cerința de a reda fotografiile mai mari, ca dimensiune, mai clare la vizualizare și cu explicații pentru fiecare ar fi sporit valoarea tipografică a volumului 3. Mărimea documentelor scrise trebuie să-i dea posibilitatea cititorului să parcurgă textele acestor acte oficiale, adunate cu multă trudă, cred, de autorul cărții, domnul Grigore Nandriș. În viitor va apărea vol. 4 care va evoca viața și activitatea lui Grigore Nandriș în Anglia și cu deosebire activitatea universitară și cea din cadrul Societății pentru Cultură al cărei președinte a fost și în perioada regimului comunist, când societatea a avut sediul în Londra.