Președintele vrea Guvern competent

De când a venit la Cotroceni, Traian Băsescu a avut o grijă constantă de ceilalți politicieni, dregători, aleși sau numiți. Însă sensul cuvântului „grijă” nu este cel din propoziția „Victoraș, să ai grijă de copii!”, ci acela din expresia „a nu mai putea de grija cuiva”. Căci de atâta „grijă” de alții, a uitat de faptul că președintele trebuie să fie întâiul dregător al țării, un exemplu de competență, performanță și corectitudine. De demonstrat.

 

Într-un discurs recent, președintele declară că vrea guvern competent, performant și corect: „Banii europeni ne stau la dispoziție. Ne trebuie doar competență și corectitudine ca să-i utilizăm”. De acord. Nu e cetățean conștient care să nu-și dorească asta, dar atunci când nu mai poți de grija cuiva, începi cu tine însuți. Ce e de adunat și ce e de scăzut? Fiindcă, după 9 ani de mandat, Traian Băsescu nu prea are cu ce se lăuda, nu prea are pentru ce să rămână în istorie, de aceea, acum, pe ultima sută de metri încearcă încă o lovitură de imagine. Astfel, în mare, guvernarea Tăriceanu a fost una de succes, dar contribuția președintelui a fost un lung șir de contre, de la cererea de demisie la nicio lună de la învestire, la bilețele roz și acuzații repede urmate de dosare penale și informații compromițătoare, de la asocierea cu Voiculescu la guvernare, la atacurile miniștrilor pedeliști, care ziua participau la ședințe de guvern conduse de propriul prim-ministru, iar seara îl boscorodeau pe ecrane. Nu-mi aduc aminte să fi sprijinit din toată inima președintele vreo inițiativă a lui Tăriceanu. Contrele au culminat cu ruperea PNL de către gruparea foștilor președinți, Stoica – Stolojan, în 2006, cu atacuri până în ultima zi la Palatul Victoria: vezi împotrivirea prim-ministrului față de inițiativa populistă de a mări salariile dascălilor cu 50% fără de care PDL nu câștiga alegerile. Exercițiile de imagine nu cresc PIB-ul De sprijin total s-au bucurat doar guvernele Boc – Ungureanu, cu excepția miniștrilor PSD, până la demisia acestora din guvern la 1 octombrie 2009, urmată de prima cădere prin moțiune de cenzură a unui guvern român, la fatidica zi de 13 a aceleiași luni. Prin ce s-au remarcat respectivele guvernări? Printr-o scădere drastică a nivelului de trai, din cauza proastei gestionări a crizei economice, prin împrumuturi masive, dar înrobitoare de la FMI și băncile europene, prin tăieri catastrofale de salarii și certuri zilnice pentru pielea ursului din pădure. Contestați în stradă după amenințarea cu demiterea doctorului Arafat în direct de către președinte, rămași fără majoritate parlamentară, legile nemaiputându-se adopta decât prin angajarea răspunderii sau prin aprobare tacită, diriguitorii din gruparea Băsescu – Boc – Ungureanu au pierdut definitiv puterea acum un an. Unele greșeli nu se uită Ca politician cu fler cum se crede, te-ai fi așteptat ca Traian Băsescu să fi învățat ceva din greșelile trecutului, dintre care unele nu-i vor putea fi iertate: spargerea Alianței DA și a PNL, singurele capabile să modernizeze economia și să ridice nivelul de trai, renunțarea la serviciile lui Călin Popescu Tăriceanu, deși realmente performase ca prim-ministru, neatribuirea prim-ministeriatului Coaliției Iohannis, câștigătoarea scrutinului din 2008… Acum ar dori, ca noi toți, un guvern performant care să poată rezolva ce n-au rezolvat în 4 ani guvernările portocalii, să gestioneze urmările crizei, să poată absorbi mai multe fonduri europene, dar pe atunci nu-i prea păsa că miniștrii lui Emil Boc nu reușeau să cheltuiască decât sub 3%. Nu mai bine…? Însă criticând actuala guvernare care, orice s-ar spune, a reușit câteva lucruri notabile, creștere economică, refacerea grilelor de salarii și pensii, îmbunătățirea climatului economic, creșterea de 4-5 ori a absorbției fondurilor comunitare, dl Băsescu pare a considera că președinția a fost plină de performanță, de competență și corectitudine în toți acești ani. Și atunci cum își explică cele două suspendări și 7,4 milioane de voturi împotrivă-i? Doar prin campania trusturilor de presă ale lui Felix? Doar prin propagandă dușmănoasă a scăzut în sondaje la nivelul actual de încredere? În plus, dacă ar fi să menționăm inițiativele externe ale președintelui, principala sa atribuție, situația este de-a dreptul impardonabilă: negocierile pentru admiterea în NATO și UE se încheiaseră până la venirea sa la Cotroceni, iar de atunci ne chinuim fără succes să fim admiși în spațiul Schengen. Nu mai bine se ocupa de propria dregătorie și atunci binemerita și de la istorie, și de la popor?