La cumătru

Ieri dimineață, în fața sediului poliției județene, exact la intrarea principală și între semne de oprire interzisă, paralel cu linia continuă ce precede trecerea de pietoni, staționa o dubiță. Funcționau, într-adevăr, luminile de avarie, șmecheria pe care românașii noștri o folosesc pentru a opri mașina unde le convine. Probabil că cel de la volan (care nu se afla în mașină) avea treabă în sediul Poliției și, fără vreo reținere, s-a gândit că poate opri chiar acolo, deși existau suficiente și evidente semne ale interdicției de a staționa în acel lor. Un hâtru opina că „S-o fi dus omul să-și vadă cumătrul…”, chestie cu dus și întors.

 

Căci poți înțelege bucuria omului de a-și vizita ruda cu straie de polițai, bucurie atât de intensă încât și-a sumat riscul de a fi luat de guler pentru oprirea mașinii într-un loc nepermis. Dar și nerușinarea tipului care „intră oleacă pe la cumătrul”, că ăla-i polițai și nu-i poate face nimeni nimic, cine se ia cu un polițist?! Oricât de obraznic ar fi un conducător auto și orice explicații ar găsi el pentru blocarea circulației pe banda 1 de mers pe un bulevard foarte circulat și chiar în fața sediului poliției județene, mașina staționată acolo sfidând strigător la cer militărimea de acolo, este de neînțeles tolerarea situației. Era dimineață, ofițerii veneau la serviciu, putea unul să oblige vizitatorul să-și ia „scula” de acolo, ba chiar să și plătească pentru sfidare. Căci, repet: prezența dubiței acolo trădează cel puțin obrăznicie, dar și o de neînțeles toleranță din partea poliției. Apropo: în care altă țară din UE s-ar mai putea întâmpla așa ceva? Capitalism de cumetrie, lege de cumetrie ș.a.m.d.