Fiat institia*…

Motto: „Nu-i bine, domn’ chestor, nu-i bine! Eu te-am făcut chestor, nu?” (Din volumul „Intimidări și admonestări”, în curs de apariție)

 

Nu am de gând să intru în corul gurilor rele și să strig din rărunchi că Ponta a trădat USL-ul, că s-a lăsat dus de nas de Băsescu și a făcut niște propuneri de procurori primite de la Cotroceni, pentru că există o acoperire: interesul național care a cerut pe Kovesi la șefia DNA. Întrebați-vă împreună cu mine dacă putea Ponta să ignore interesul național și să propună, cum zicea chiar el, pe apostolii Petru și Pavel? De la înălțimea funcției sale, Ponta a înțeles că trebuie să ne arate cine-i stăpânul, deși noi îl știam, însă acum s-a arătat în toată măreția, fără sprijinul PDL-ului, fără Udrea, fără Boc, numai cu vesta lui de manifestant. Cei din PSD, cocoțați în funcții, aflați în arca lui Blaga, încearcă, fără succes, să-l aducă la sentimente mai bune, crezând că sentința nu-i definitivă (în orice moment Șeful cel Mare o poate întoarce), iar Boc a vrut să puncteze încă o dată extraordinara realizare din guvernarea lui istorică: cică guvernarea cu PDL-ul a scos țara din criză, la asta făcându-l părtaș pe stăpânul de la Cotroceni care n-a rămas impresionat, s-a uitat așa, ca la unul care vrea cu tot dinadinsul să arate că-i prostul satului. În ce ne privește, credeți că mai are importanță ce-a zis Crin Antonescu care, între noi fie vorba, știa că Ponta îi va face pe plac lui Băsescu, dar, în fața liderilor, trebuia să joace rolul de intransigent și justițiar, dar nu până acolo încât să rupă alianța și să-și taie craca care-l duce spre Cotroceni. Marele perdant pare a fi Morar care, de la Ministerul Public (ceva deasupra tuturor, fără legătură cu mizeriile pământene) nu nimerește chiar rău, adică va ocupa funcția de judecător la Curtea Constituțională, după ce va îndeplini, învățând ce-i umilința, pentru scurt timp, funcția de consilier pe lângă contestata Hăineală, de la CSM. Și în cazul Daniel Morar s-a văzut clar cât de ușor se poate descotorosi Băsescu de vechii colaboratori, de cei care i-au îndeplinit ordinele și i-au înfăptuit justiția lui. Morar este un sac cu documente secrete care vor fi scoase la lumină atunci când va considera că deasupra capului său nu mai planează niciun pericol. Să zicem că n-a fost la inima Consiliului și a Comisiei Europene, că n-a avut acolo un susținător, așa cum a avut și are Codruța Kovesi, de unde se vede că nu Ponta i-a fost nașul, oricât de mult nu l-a dorit pe Morar ca procuror general. În plan intern, punerea pe linie a justiției, în afară de transparență și aplicarea legii, legea dată în 2005, alcătuită de Monica Macovei, pe care parlamentului actual nici prin gând nu i-a trecut s-o modifice (așa, ca la legea cu referendumul), le-a dat băsiștilor prilej să bâțâie-n nădragi din coadă, nu că ar câștiga ei ceva, doar că se împărtășesc și ei din puterea zeului, plescăie de plăcere ca o mâță la oala cu smântână. Cei mulți, prostimea votantă, au avut dintr-o dată o revelație: cât de mult a câștigat România cu reforma justiției; toată Europa s-a înfiorat de plăcere, ca prin farmec a trecut îngrijorarea SUA și a Angliei (auzi, tu, Anglia care va să zică!), suntem pe buzele tuturor, se simte un vânt de încredere, criza nu mai e chiar criză, iar Cipru, paradisul fiscal, își va reveni negreșit numai când va auzi de Kovesi. Din cauza noastră, a lipsei noastre de viziune democratică, SUA nu s-a putut ocupa la întregul potențial de Coreea de Nord, care, la instigarea unora (refuz să cred că-i din capul ei amenințarea cu războiul atomic) se burzuluiește în Extremul Orient. Pare că vrea niște ajutoare, niște haine vechi, niște mașini de scris din secolul al XIX-lea, niște pixuri și, evident, niște orez, câte juma’ de kil de fiecare familie, cu fel de fel de corpuri străine, așa cum primeam noi când aveam program de alimentație rațională. Să-i lăsăm pe americani să-și ascută armele nucleare, să ne bucurăm că, dacă va fi război, dl Băsescu nu-i va lăsa singuri, le va trimite câteva zeci de mii de kilograme de carne de tun, iar ei ne vor trimite pe fostul ambasador, Gitenstein. Dar cea mai spectaculoasă schimbare de atitudine ne-a venit de dincolo de Canalul Mânecii, de la cei care s-au simțit ofensați că românii le-au dat să mănânce carne de cal, plătită ca și cum ar fi fost carne de vită. După ce, de la cea mai înaltă tribună, în toată presa scrisă și vorbită, s-a lansat un atac violent împotriva românilor care, în număr de zeci de mii, ar fi putut invada Anglia, ca la o comandă, au făcut „ciocul mic”, dându-și pe seamă că Anglia nu e o destinație pentru europenii români. Timp de mai multe săptămâni, numai gândul că vor fi invadați de români i-a făcut pe britanici să trăiască clipe de coșmar (vin românii!), unii și-au construit buncăre, alții și-au dublat încuietorile, au trimis banii în băncile din Cipru, de-ai fi crezut că se repetă invazia normandă din 1066, cu Wilhelm Cuceritorul. Mă mir că guvernul român nu a acordat trei zile libere, ca să serbăm cu mititei, bere și fasole cu ciolan schimbarea de atitudine a capilor UE. De unde până mai acum o săptămână eram oaia neagră a Europei, eram admonestați, țintuiți la stâlpul infamiei, arătați cu degetul, scuipați ca niște ciumați cu talanga la gât, ca să se ferească lumea subțire, dintr-o dată – adică de când s-a aflat că Kovesi este șefă la DNA și alți procurori independenți sunt pe la butoane – șefii europeni (numiții noștri șefi!) și-au întors fața către noi, motiv să ne crească cota de încredere, să ni se înalțe gâtul „de trei ori în sus”, suntem egalii lor, „europeni, mă rog, cu toții”, e atât de bine că mă întreb de ce nu li s-a dat satisfacție mai devreme. Dintr-o dată, laptele nu mai este toxic, carnea este carne și pentru agricultura noastră sublimă au venit bani, să-și poată pune țăranul termopane și să-și facă monumente funerare că, până la urmă, a înțeles și el că UE îți dă banii pentru tot ce-ți face bine, cu condiția să nu produci. Au venit bani și pentru fel de fel de activități de culturalizare a românilor, pentru instruiri cu diverse activități de aflat în treabă și, evident, de învățat limba engleză cu profesori plătiți, aduși de la sursă. Ați observat că imediat cum s-a înseninat UE în ansamblul său, îngrijorarea i s-a spulberat, șomajul a scăzut până la suportabil, dezvoltarea economică nici nu mai poate fi stăpânită, a revenit încrederea și speranța că toate se vor întoarce la locul lor, așa cum au fost. Și ce este cu adevărat de ținut minte este că răul nu le mai vine din România, deși guvernanților de la București le trece prin cap, propagandistic, firește, să înceapă reindustrializarea țării. Dacă ăia de acolo n-ar ști că reindustrializarea României este foc de paie ude, ar sări de câțiva metri în sus și ar identifica România ca răul generalizat. Dar așa, ce bine! Cui datorăm această atitudine schimbătoare a UE față de România? Încă din perioada interbelică s-a vorbit despre existența unui complot de subminare a țării noastre, care, ca și acum, n-a existat, dar funcționa și funcționează. Este foarte ușor, atunci când înregistrezi eșecuri repetate, să-ți proiectezi insatisfacțiile și neîmplinirile spre un factor exterior, asupra căruia îți focalizezi toate frustrările. Este mai comod așa decât să-ți asumi răspunderea pentru politicile greșite, care au dus țările europene (parte dintre ele) aproape de colaps. S-a văzut că atunci când răul este alimentat din interior, când ai oameni plătiți să te denigreze verbal și în scris, când societatea este divizată și măcinată de rivalități și de ură, cu atât mai mult se abate asupra ta și a țării urgia străinilor. E cât se poate de greșită și păguboasă ideea că tot ce vine din exterior este bun și tot ce avem în țară este greșit și rău. Mai poate fi îndoială că denigrarea României de către țări și organisme europene a ținut numai până când „reforma justiției” a lăsat justiția pe mâna cui a fost? Să cunoască mai bine străinii interesul național al României decât românii înșiși? Oricum, se vede de la o poștă că ei, străinii, pun semnul egal între interesul național și Băsescu. Nu ne rămâne decât să ne pregătim pentru perioada post-Băsescu, când vom avea posibilitatea să știm mai bine ce le-a oferit Băsescu străinilor (UE și NATO), ce compromisuri și cedări au fost făcute pe seama noastră, ca el să poată trona peste o țară de mâna a doua, săracă și umilită. Nu mai e mult până departe… ION CERNAT * Fiat institia … (lat. Să se facă dreptate …)