Labirintul lui Alexa Pașcu

Entuziasmat de realizare, mă anunță Alexa Pașcu într-una din zile că și-a adus acasă gemenii. Pe moment, știindu-l la o anumită vârstă, am rămas descumpănit, pentru ca în clipa următoare să-mi dau seama despre ce este vorba. A publicat recent, la Ed. StudIS din Iași, două volume, unul de proză (Prin labirintul vieții) și altul de poezii (Vibrație pentru cuvânt).
 

Să spunem de la început că A. Pașcu face o descoperire, legănat pe o anumită amplitudine a vibrației, că viața e… un labirint, el însuși simțindu-se în interiorul întortocheatei construcții, unde se petrec tot felul de fapte ce se oferă doar privirii autorului. Altfel spus, prozatorul devine prizonierul întâmplărilor labirintice, încercând să le aducă, pe cât posibil, la starea de artă. O parte din povestiri se referă la regimul autoritar de dinainte de Crăciunul însângerat, o societate în care își dispută întâietatea două forțe malefice: partidul comunist, omniprezent și omnipotent, la vedere, și securitatea, cu aceleași trăsături esențiale, lucrând și prelucrând în subteran(e). Ne aflăm, cu alte cuvinte, într-un lagăr și prea puțin interesează că s-a autointitulat socialist. Primul text, intitulat Ochii de care nu scapi, îl are în centru pe dr. veterinar Bogdan Predoiu, care, sfidând organele județene prin aceea că a refuzat să se înscrie în partid pentru a fi promovat, e dat afară din serviciu și căruia, cu dosar fabricat pentru avere ilicită, i se confiscă mașina, casa și o sumă de bani strânși cu sudoare. Omul își va căuta dreptatea cu disperare și, caracterizat prin tenacitate, reușește să înșele vigilența „ochilor albaștri”, ajungând, în final, la un 23 august, să-i plaseze un memoriu primului tovarăș al țării. Chemat la județ, în urma răspunsului de la centru, i se promite că va fi repus în drepturi și i se vor restitui bunurile confiscate. Pentru moment, Predoiu va simți o imensă satisfacție – Goliatul fusese învins! Doctorul veterinar pare un inocent rătăcit într-o societate cu organizare perfidă, antiumană și de o parșivenie fără seamăn, toate bine mascate. El mulțumește primului secretar, acesta îi urează afabil și cameleonic „succes și drum bun”, știind bine că drumul acestuia este ultimul, din moment ce, în prealabil, i-a regizat ieșirea din viață printr-un, s-ar putea spune, stupid accident. În altă parte, organele locale, mereu (in)competente, mobilizează forțele sătești pentru a săpa un șanț în vederea preluării surplusului de apă de pe o tarla (replică la scară liliputană a fostului Canal de prea tristă amintire), fără să țină seama de obiecțiile unui tânăr specialist, sărbătoresc încheierea lucrării (ce victorie răsunătoare!) la bufet cu țuică fiartă, pentru ca în dimineața următoare, după o ploaie măruntă și deasă, să se dezumfle, constatând că șanțul dispăruse, fiind colmatat într-o singură noapte. Un ospăț de pomină tratează relația dintre tovarășii de la județ și cei de jos. Primii dau ordine, se agită, urmăresc îndeplinirea planului. Ceilalți stau în poziție de drepți și când vorbesc la telefon, dau impresia că „se preocupă îndeaproape”, după una din celebrele formule ale limbii de lemn, pe când în realitate își chivernisesc propria viață și ogradă, organizând (aici priceperea lor e fără limite) chiolhanuri periodice, desigur, întru propășirea societății socialiste. Doar așa a putut să se înalțe dumneaei la rangul de „multilateral dezvoltată”. Prinși cu mâța-n sac de un vajnic prim județean, devin mielușei, își îndoaie spinările, se roagă (El e dumnezeul lor) și vor fi cu adevărat fericiți, constatând că sancțiunea promisă e… mutarea disciplinară în alte unități, iar activitatea întreruptă (atât de brutal!) poate fi, bineînțeles, reluată cu forțe sporite. Alte câteva texte aduc în prim-plan întâmplări diferite cu tensiuni inegale. O gravidă naște după ce revine bărbatul acasă din pădure cu lemne (Așteptarea), un altul, ajutat de câinele său, se luptă într-o noapte cu trei lupi și reușește să scape din încercuirea dihăniilor fioroase, ca să audă, în final, glasul mângâietor și provocator al nevestei – Nici nu știi ce dor mi-a fost de tine, provocarea primind, de bună seamă, un răspuns pe potrivă: Și mie mi-a fost tare dor de tine… (Singur în noapte), un al treilea, inginer obosit peste măsură, evadează după program într-o pădure, unde o căprioară îi aduce aminte de fosta iubită pe care el o dezmierda cu numele acestei gingașe vietăți codrene. Un grav accident de mașină îi desparte pentru totdeauna, rămânând doar amintirea unor clipe ca aceasta: „Nevenindu-i să creadă că Ana a murit, Dan, plângând și sărutând-o pe față și pe tot corpul (evident, era o sfântă pentru el!), o strângea în brațe, strigându-i: Ana! Anaaa! Anaaa! Căprioara mea, nu muri!” (Căprioara). Tot un bărbat, plecat la coasă, trece pe la o stână, unde se cinstește cu baciul, după care se dezechilibrează într-un loc abrupt și singuratic, alunecă și se taie la mâna dreaptă, mai sus de cot. Cu tot efortul chirurgilor și al celor de la recuperare, omul rămâne invalid, reușind până la urmă să se descurce în gospodărie, în afara cositului (O zi fatidică). În altă parte, o partidă de vânătoare se sfârșește în mod tragic, unul din participanți împușcându-și prietenul. Începutul narațiunii, calm și chiar poetic (Pădurea de brad fremăta într-o dulce adiere a vântului ce purta în legănare stoluri mari de fulgi), se învolburează, în urma unui vis prevestitor, personajul încercând să se sinucidă, fiind salvat de ceilalți vânători. De data aceasta, când îl ridicară pe Virgil pentru anchetă, soarele era deja sus pe cer, trimițându-și razele sale ca într-o plângere peste pădurea însângerată (Accidentul). Același soare străjuiește și labirintul căpcănit al autorului. E greu de găsit o ieșire. Se pare că Ariadna s-a eschivat să-i dea un fir (s-a gândit pesemne că îi e de ajuns cel primit de la ursitoare), iar ideea salvării dedaloicarice e abia în fașă. Riscul e prea mare, iar Alexa Pașcu, stând la taifas cu personajele sale, nu se grăbește să afle ieșirea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: