Coada mâței

Ar fi de înțeles că premierul știe cu certitudine că mâța ministerelor și a autorităților publice, de la București și până în județe, are coada cam lungă. Și că, tot intrând și tot ieșind pe cele multe uși ale instituțiilor de stat generează curent, poate chiar bătaie de vânt, prin buget. De aceea va fi tot insistând cu impunerea măsurii de reducere cu 15% a cheltuielilor de personal. Dar încă rămâne de văzut la ce cheltuieli anume se referă și dacă nu cumva, peste o scurtă vreme, se vor opinti propunerile sale în cine știe ce negocieri neprevăzute (chiar și ca urmare a negocierilor de dinainte de alegeri). Zice el, bunăoară, că salarii nu se vor scurta, dar s-ar putea renunța la posturi ocupate „inutil”, la deplasări (plimbări, turism pe bani publici, așa-i?) în străinătate, la „tot felul de alte lucruri”.

 

E de bănuit că între respectivele „lucruri” s-ar afla și taine despre care nu se încumetă să vorbească (încă?). Dar care? Să fie vorba, oare, și despre așa-numite „externalizări” de felurite servicii despre care bârfesc adesea angajați ce nesocotesc secretul de serviciu? Fiindcă s-ar zice că, de-a lungul ultimilor ani mai ales, tot s-au făcut astfel de operațiuni, justificate, probabil, din perspectiva „profilului activității”, dar care miros de la o poștă a cadouri sau recompense. Căci cum altfel se poate judeca o situație în care, de exemplu, o desconcentrată își externalizează femeia de serviciu plătită cu leafa minimă (adică o dă afară, economisind un post!) pentru a angaja în locu-i o firmă de specialitate (cu o persoană supercalificată?!…) căreia să-i livreze cu generozitate câte 5000 lei/ lună. La care se adaugă, ca absolut firești, cheltuielile pentru mături, detergenți ș.a.m.d. pe care desconcentrata și le asumă în continuare, ca să aibă garanția că holul sclipește, iar la toaletă miroase a trandafiri…