Al 5-lea anotimp…

Femeia este… Este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și de toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii. A spus-o – dumnezeiește! – divinul menestrel Grig Vieru. Mai e de adăugat ceva?!

 

Iar eu de colo: Femeia, femeia… Mătăsoase și… pururea felinoase, acide ori… alcaline (după gust), tandre cât încape (ori pe-pe… piciorușe de război), fremătătoare și musai fermecătoare, mofturoase, vai, și haioase (niște pisici de catifea, până la urmă), lunecoase ori… sârmoase (cu ghimpișori!), vaporoase și trendy, cocoșate, mai zilnic, sub povara papornițelor, frumoase ca un gând răzleț, diafane și glamouroase, mânioase ori torcătoare (ca veritabile aristocats), eve ori penelope, ochi alunecoși – inimioare zburdalnice, misterioase purtătoare și ocrotitoare de viață (Părintele din ceruri a știut pe cine să parieze în planetă!), gioconde la bine și veselie ori, vaai!, amărâte fefelege doborâte și încărcate de hămălelile rutiniere, lascive ori electrice (toate la-la-la vremea lor!), vanilie și scorțișoară arar, au mai des, stol de libelule seducătoare pururea, unice-unice, sărite ades de pe fix (baa, de pe… mobil!), da’ adorabile – a-do-ra-bi-le în draci chiar la mânie, magie și miracol, sare, zăhărel & piper, la nevoie și după gust, domnițele bătăilor și bătăliilor noastre de inimă de sub pecetea tainei, incisive ori posesive (potrivit sloganului șezi binișor nu-mi da pace!, după caz), senzuale, fascinante și complexe în arome, sunete, culori și armonii, cicălitoarele noastre de serviciu și de catifea, fascinantele domnițe din tagma genului… mișto, cu toatele ies astăzi la interval – baremi o zi, una singură, din atâta amar de zilișoare și nopți, cât să aibă anul –, ies, cum spuneam, astăzi la serbare și galonare. Baremi atât! Pentru voi, regine ale magiei și misterului, în preajma cărora te simți, biet și sărman bărbătuș, când prinț – când cerșetor. Săru’ mâna, oriunde te-ai afla, FEMEIE! Și-ți mai aducem astăzi deferent mulțam pentru că, fără de tine, pământul ăsta ar fi fost mai sărman c-o părere, două. Și fără de… toot ce s-a inventat mai îmbelșugat pe Pământ cu sânge, cu viață: experiențe, gânduri, gesturi, stări, sentimente bucurii, spaime, impresii, iluzii și deziluzii, proiecte, speranțe, aspirații nepereche în frumusețe și iubire. Pe scurt (& pe lung): VIAȚĂ! Din toți bojocii, cum ar veni, o dată-și’nc-o dată: Săru’ mâna, FEMEIE ! Oriunde te-ai afla… Femeia este patria mea! Și uite cum… Cum a povestit Vasilie, prietenul: Se spune că în rai, în plină zi, Adam dormea – căci bărbații sunt mai somnoroși decât femeile, de la Creațiune și până astăzi. Femeia este hărnicuță, ea face esențialul, dă viață și întreține viața. Bărbații sunt somnoroși, dorm și-n Parlament, și-n tranșee; participă și ei la viață, au și ei un rost, da’ sunt somnoroși! În timp ce Adam dormea, Eva și cu Dumnezeu stăteau de vorbă. Și Eva întreabă, arătând spre Adam: „Doamne, de ce l-ai făcut așa de frumos? (Eva era topită după Adam, deducem noi din poveștile patristice). Dumnezeu răspunde: „Ca să-l poți suporta! Că altfel e greu de suportat un bărbat!” Eva îl mai contemplă pe omul ei și spune: „Da’ de ce l-ai făcut așa de proporționat, așa de armonios, așa de bine clădit?” Dumnezeu răspunde: „Ca să-l poți suporta.” Și Eva, pierdută în admirare, întreabă totuși: „Dumnezeule, dar de ce l-ai făcut așa imatur și prostuț?” Iar Dumnezeu răspunde: „Ca să te suporte și el pe tine!”