Prea puține sentimente

Dacă e să ne raportăm la rezultatele celui mai recent “Eurobarometru”, care au fost date publicității recent, românii nu prea s-au regăsit în 2012 printre europeni; 49% dintre ei, răspunzând la chestionare, au declarat că “nu s-au simțit” astfel. Realitate ce poate fi evaluată în fel și chip odată ce de asemenea… slabi la simțire europeană (de fapt, încă mai fără simțire!) sunt și vecinii (confrați întru tot felul de suferințe locale și continentale) bulgari și greci, dar și mai îndepărtații britanici cu care, de niște ani, începem a ne amesteca din ce în ce mai mult, așa cum am procedat mai întâi cu italienii și spaniolii.

 

Dar emoțiile și sentimentele noastre – generale și particulare – față de ceea ce credem că ar însemna Europa nu mai sunt de mult în relație doar cu aspecte geografice și istorice, ci cu încrederea (sau neîncrederea…) în UE și, mai ales, în “politica de criză” (mai precis, măsuri de austeritate și politici structurale) a uniunii. De aceea românii sunt considerați “eurosceptici”, fiindcă așa-numita politică de criză nu le-a adus vreo schimbare (în bine!) a “standardelor nivelului de trai” (de fapt, a nivelului…). Iar cât privește speranțele într-un nivel de trai mai bun în țara lor, e interesant de adăugat că, din întreaga Europă unită, românii sunt cetățenii cei mai interesați să afle cum să muncească sau să emigreze într-un alt stat european. Din păcate pentru ei, au doar firave șanse să invadeze Luxemburgul, marele ducat unde din întreaga populație (comparabilă numeric cu cea a unui sector de București) peste 35% sunt imigranți și unde se înregistrează recordul la zi de sentimentalism european: 87%.