Prăpastia

Comisia Europeană (ne) recomandă cam așa: investiți în copii, numai astfel vor/veți/vom ieși „din ciclul defavorizării”! Mai precis, investiți în educația copiilor, în dezvoltare, în creșterea abilităților cognitive și de relaționare ale acestora. Sună tare frumos recomandarea, însă România ar avea nevoie de investiții enorme (iar CE zice că pune la dispoziție și instrumentele necesare pentru ca țara – dacă se va pricepe cum – să facă rost de bani). Pentru un exemplu, în urmă cu vreo jumătate de an, măsurând „sărăcia în rândul copiilor din țările dezvoltate” (s-au avut în vedere 35 de state ale UE și OECD), UNICEF găsea că în România copiii săraci sunt cei mai numeroși (25,5%).

 

Perspectivă sumbră, nicidecum îndulcită de faptul că în acest top al pauperității suntem urmați (informația este cât se poate de certă!) de SUA (23,1%). Nu departe sunt Franța și Italia, cu peste 10%. Iar evaluarea acestei situații a avut în vedere, până a se ajunge la educație ca atare, câți copii capătă 3 mese/zi, au două perechi de pantofiori, iar apoi dacă li se cumpără cărți ori li se plătesc excursii… Nicidecum pentru a compensa datele de mai sus, adăugând că, lansând de curând în România versiunea Office 2013, Microsoft anunța că printre clienții principali îi are în vedere pe adolescenți, cei despre care știe precis că, pe lângă un computer, dețin și un smartphone sau o tabletă. Iar în această categorie, potrivit studiilor firmei realizate anul trecut, intră 75% dintre adolescenți. Așadar, socotelile se potrivesc: trei sferturi au măcar un computer și un supertelefon (urmând să-și cumpere, poate, și un abonament anual pentru Office, în valoare de aproape 450 lei), iar un sfert sunt ăilalți, flămânzi și abia încălțați.