Încercările

…De aceea ne este drag, așa cum ne este drag Moș Crăciun! Fiindcă ne-a dat truismul „Iarna nu-i ca vara”. Pe care se întâmplă să ni-l amintim în fiecare iarnă. Iată că a nins bogat, iată că viscolit, așa cum șade bine să fie iarna. Fiindcă, pe la noi, iarna nu-i ca… toamna ori primăvara. Iar de aici, încercările de fiecare iarnă. Drumuri înzăpezite și dificil de a fi desfundate, fiindcă, deh, până și astfel de acțiuni, cât de plănuite, sunt după puteri și resurse. Până și o stradă e greu de curățat, că dacă ai utilaje pentru așa ceva, nu prea ai pe unde trece cu ele, fiindcă te încurcă mașinile parcate pe de lături.

 

Mașinile devin obstacole fiindcă nu-s suficiente parcări. Iar parcări nu sunt fiindcă în anii din urmă numărul autovehiculelor a crescut mai repede decât e cu putință să se dezvolte orașele. Și uite-așa ne învârtim în jurul cozii, găsind în iarnă lung prilej de vorbe și de ipoteze. Tot astfel se puseră deunăzi să despice firu-n patru niscaiva vecini, în fața blocului. Cum că cine să dea zăpada din față? Au prins a da cu presupusul: primăria?, asociația de proprietari?… Unul, de zicea că-i mai isteț, gândi că dacă mai ninge un pic „poate or trimite jandarmii”. Și, fiindcă-i prindea frigul de-acum, altul aduse o jumătățică de la magazinul din colț, pe care o pupară pe rând. Apoi se descurcară de vreo două lopeți (de la cei care deja își dezgropaseră autoturismele) și, în jumătate de ceas, făcură în jur loc curat… de umblat, de circulat. Dar credeți că problema s-a rezolvat?! Nu, că mai încolo, pe alee, nămetele stă doldora. Însă poate că va mai ninge. Poate că, totuși, or trimite jandarmii…