Povestea Stației Feroviare Vatra Dornei-Băi

La începutul anului 1901, mai exact pe 2 februarie, șeful Grupului de Șantiere Construcții Căii Ferate Austriece, ce construia tronsonul feroviar Capu Satului – Vatra Dornei și tunelul de la Mestecăniș (Mestecănești), ing. Emanuel Alois Ziffer, se îmbolnăvește de pleurită acută și se internează în Spitalul districtual din Vatra Dornei. Timp de 45 de zile, cât a durat tratamentul, este vizitat în mod regulat de primarul dornean Vasile Deac.

 

În una din discuțiile amicale referitoare la mersul lucrărilor de pe șantier, inginerul îi destăinuie că lucrările la acest important edificiu se limitează material și financiar la gara mare, fiindcă așa era finanțarea, numai pentru 41 km. Primarul Deac, ca un bun gospodar, își dorea ca trenul să aibă punct terminus stabilimentul băilor, ca în felul acesta să vină în ajutorul celor suferinzi. Ing. E. A. Ziffer spune că nu are bani pentru suplimentarea cheltuielilor cu organizarea de șantier, cu acoperirea costurilor pentru încă 1 km de linie ferată și nici aprobare de la forurile superioare. Și îi sugerează că singura soluție ar fi o intervenție scrisă la Compania de Construcții de Căii Ferate și Consorțiul Financiar ,,Lovis Ortlieb et. Co.” de la Viena. Primarul Deac, fiind cunoscut ca un om cu foarte mare influență printre deputații Dietei – deoarece în anul 1886, în urma unor merite incontestabile de consolidare și gospodărire a Ținutului Dornelor fusese decorat, personal, de împărat, cu marele ordin ,,Crucea de Argint cu Coroană pentru Merite” – convoacă în regim de urgență o ședință de consiliu districtual, la care invită arhitecți și pe reprezentanții Stabilimentului Băilor. Astfel, el pune în discuție necesitatea prelungirii cu un kilometru a liniei ferate și a construcției unei stații de cale ferată de tip castel, care să întrunească toate elementele arhitecturale bucovinene, împletite cu stilul baroc austriac. Un edificiu care să rivalizeze cu cel construit pe moșia Burdujenilor din Suceava! Pe parcursul a șase luni, aveau să fie respinse patru proiecte… În final, licitația a fost câștigată de proiectul marelui arhitect al vremii Paul T. Brang. Înarmat cu toate documentele, primarul se deplasează la Viena, însoțit de medicul-șef al băilor, dr. Lobel Arthur. Împăratul rămâne impresionat de calitatea acestui proiect și, pe baza documentelor pe care le avea de la Marele Stat Major al Armatei Imperiale privind situația militară din Galiția și având proaspete în memorie imaginile din vizita făcută în ținutul dornelor, cu ocazia inaugurării tunelului de cale ferată Maestecănești, aprobă pe loc aceste solicitări și, în plus, construcția tronsonului de cale ferată Vatra Dornei – Dornișoara, considerat la vremea respectivă un important obiectiv strategic. În încheierea audienței, împăratul îl felicită pe primar și îi promite solemn că va vizita noua gară. Dar nici împăratul, din cauza conjucturilor militare, și nici primarul, care decedează subit, nu au reușit să admire această operă arhitecturală. Gara Vatra Dornei-Scaldă, cum se numea atunci, a fost inaugurată la 31 august 1910.