Politicienii se află în treabă

Vine campania electorală și politicienii noștri se fac că lucrează: se agită, croiesc planuri, alianțe, frății, cumetrii, nășii, își împing confrații la o parte și se îndeasă ei în prim-plan și în prime time, scot mizerii unii despre alții…

 

Fac ce au mai făcut de 23 ani. Celor mai mulți le-au pierit lăudătorii, așa că ne aduc aminte câte au făcut ei și au dres, mai ales câte ar fi vrut ei să facă dacă… Se întrec în competențe, experiență și expertiză, știu întotdeauna totul, de la Immanuel Kant până la Lelea Omida. Țară de politicieni ispirești, poeți și romancieri! Schimbarea? Care schimbare? Or asta înseamnă că nu se va schimba nimic, cu toate că până și cel mai umil candidat va declara că vine în numele schimbării. Care schimbare? Cea de acum 4 ani care s-a împotmolit pe drum? Să însemne schimbare sacul plin de gogoși? De 23 ani cu promisiuni deșarte și apoi uitate s-au câștigat mandatele, numai că acum nivelul de așteptare populară e foarte înalt. S-ar putea să nu mai țină. Iar schimbarea s-a produs în România doar la presiunea timpului, a FMI, a UE, a SUA, arareori și a străzii. Ce fac politicienii când nu sunt în stare să schimbe ceva? Devin mari comentatori, analiști politici, se bat în vorbe pe ecrane cu ce-a mai zis unul, altul, ce-a mai făcut cutare, bârfesc, se dau în stambă… Ce fac înalții funcționari? Așteaptă rezultatul votului din 9 decembrie ca să vadă cu cine și cum. În pauze, militează pentru oamenii lor, mai pe față mai pe dos, punând bețe în roate inamicilor. Ultima armă la modă fiind transcripturile convorbirilor telefonice ale contracandidaților sau ale celor gata-gata să-și abandoneze corabia care ia apă. Iată ce fac politicienii când nu fac nimic Să-i luăm de sus în jos: președintele are mare grijă să nu rateze vreun sfânt din calendar ca să-și gratuleze poporul la diverse onomastici. În pauze ne prezintă avantajele Uniunii Bancare în care a înscris România fără să se consulte cu Legislativul, Executivul, iar Parlamentul i-ar putea tăia elanul. Lasă că nu a așteptat nici măcar concluziile specialiștilor, ale experților, așa cum se întâmplă în țările civilizate unde procesul este în plină desfășurare. Nu e prima dată când ne asumăm documente importante ale UE, iar apoi ani și ani tragem ponoasele grabei și ale incompetenței. Primul ministru își va lăsa și el frâiele guvernării, dosarele economice și bugetare, pe mâna taciturnului Florin Georgescu și se va apuca să bată ulițele patriei alături de președintele Senatului. Nu s-a răsuflat mai nimic din programul și ideologia USL cu care vor veni în fața electorilor să le ceară votul, deși în democrațiile respectabile lucrul acesta se face cu ani buni înainte. Te pomenești că vor fi împrospătate cele de la alegerile locale. Nici bătăliile politice nu mai sunt ce erau odată Apoi, până la Îndreiul Lupilor își va regla conturile tot mai goale de conținut cu dl Băsescu, cu fantomele PDL care mai scot câte un atac la persoană, câte o înjurătură împotrivă-i, ca să nu uite Boc că viața de prim-ministru e foarte grea, cu multă vorbărie, cu pușca și cureaua lată și bărbunc. Activiștii lor fanatici jelesc anticipat moartea României după dispariția regimului Băsescu. În rangurile II și III, frăsuiala va atinge îndată paroxismul. Deocamdată sunt în curs de strânsură armatele de campanie în curtea fiecărui candidat. Din nou, singurul instrument de mângâiat electorii rămâne sacul cu gogoși, nelipsitul sac cu gogoși care ne ține în loc de două decenii, singurul la care candidații se pricep de minune. Ia gogoașa, neamule ! La loc de cinste, alături de gogoși, vor fi laudele asupra hărniciei, înțelepciunii, ospitalității, priceperii poporului român, dar numai cu condiția să voteze pe cine trebuie. Atunci toate sunt frumoase, reformele înaintează conform graficelor, copiii ne învață bine la școală, pensionarii închină cântece de slavă conducătorului iubit, iar tinerii abia așteaptă ca onor candidatul să le aducă vreo formație de hip-hop sau maneliști, să mai uite de șomaj și alte celea. În caz că votează cu altcineva, atunci poporul devine populație de ciumpalaci, mahala ineptă, leneșă și nesimțită, cu mâna întinsă la guvern și la soldați ca să le dea zăpada la o parte, să le scoată apa din case că n-au pe unde se duce la crâșmă. Ce fac instituțiile statului de drept? Campanie electorală pentru șeful, deoarece în România legea stă pe hârtie, în timp ce șeful așteaptă la cotitură. De aceea subordonații contribuie și ei cu ce pot pentru reușită, și o fac cu exces de zel, altfel… De aceea, după atâta aflare în treabă electorală, suntem și mai săraci.