Expoziție insolită în zi de sărbătoare

În contextul uneia dintre cele mai importante sărbători creștine românești, Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august a.c. Centrul Cultural Bucovina a avut deosebita bucurie și onoare de a prezenta o expoziție inedită de tablouri cu teme religioase în incinta Mănăstirii Putna. Lucrările au fost realizate în Tabăra Internațională de Artă Plastică „Lumina Nordului”, organizată de Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina, secția Școala Populară de Artă „Ion Irimescu”.

 

Desfășurată în perioada 1-8 august 2012 la Putna, cea de-a VII-a ediție a taberei a reunit încă o dată în Bucovina elevi ai școlilor de artă din țară și străinătate, precum și artiști plastici din România, Ucraina și R. Moldova, sub îndrumarea spirituală a criticului de artă ieșean Valentin Ciucă, directorul artistic și mentorul tabere. Expoziția din incinta Mănăstirii Putna a dăruit miilor de pelerini de pretutindeni veniți să o cinstească pe Maica Domnului în ctitoria Sfântului Ștefan un plus de culoare și o stare de încântare. Vă prezentăm în continuare câteva impresii despre tabără și despre expoziția aferentă proiectului, exprimate de arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, Mihai Șerbănescu, artist plastic de la Târgoviște, Petre Horvat, managerul Centrului Cultural Bucovina, și criticul de artă Valentin Ciucă. Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților: „15 august 2012. Zi de sărbătoare. Praznicul Adormirii Maicii Domnului la Putna. Din 1466 și până acum, deci de 546 de ani, aici, la Putna, pe 15 august, mii de creștini, de pelerini, au venit să o serbeze pe Maica Domnului, pe cea care în adormirea ei nu a avut odihnă. Pentru că Maica Domnului, chiar dacă s-a mutat la locașurile de veci, chiar dacă a fost înălțată cu trupul la cer, așa cum învață biserica noastră, ea a devenit mijlocitoare pentru întregul neam. Bucuria Maicii Domnului este aceea de a se ruga pentru noi toți. Bucuria Maicii Domnului este aceea de a fi mamă. Pentru cine nu este ea mamă? Pentru cel care nu vrea să îi fie fiu sau fiică. Numai pentru aceia nu este ea mamă. De aceea anul acesta mii, poate zeci de mii de pelerini au venit la Putna, la icoana Maicii Domnului. Au venit ca s-o cinstească pe Preasfânta Fecioară Maria. Între invitații mănăstirii, alături de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Pimen, au venit trei ierarhi din Biserica Ortodoxă a Ucrainei, din partea română de dincolo de frontiera care desparte frații de frați. Să nu uităm că dincolo de frontieră sunt 103 sate românești, cu 103 preoți români, care vin cu drag la Putna. Pentru că și noi mergem la ei și răspundem cu drag chemărilor lor. Poate nu răspundem pe măsura așteptărilor lor. A fost prezent la această frumoasă sărbătoare binecunoscutul PS Meletie, Episcop de Hotin, PS Longhin, Episcop de Bănceni, părintele Mihai Jar, care desfășoară o activitate deosebită cu acei 450 de copii cu probleme de sănătate pe care i-a adunat la Mănăstirea Bănceni, unde a creat un centru social special pentru ei și se îngrijește de sănătatea și de bunul mers al acestor copii. Al treilea ierarh a fost PS Irineu, Episcop de Nijinsc și Priluk, un îndrăgostit de Bucovina și de mănăstirile noastre românești. Preasfinția Sa a fost pentru prima dată aici în 2010, când s-a sfințit pictura Mănăstirii Putna, și a slujit atunci cu Părintele Patriarh Daniel și cu tot soborul prezent atunci la Putna pe 15 august, apoi a revenit și în 2011 și iată că și în 2012. Nădăjduim să-l vizităm și noi la reședința sa, în eparhia sa, pentru a răspunde frumoasei invitații pe care ne-a adresat-o. Aceste legături frățești sunt bine venite, ne cunoaștem și ne apreciem fiecare valoarea sa. Ne dăm seama că fiecare neam, fiecare popor își are valorile sale spirituale, culturale, care nu sunt de neglijat, ci de luat în evidență, pentru a ne îmbogăți pe noi înșine. Cu cât ne cunoaștem mai mult, cu atât ne apreciem și ne prețuim mai mult. Între invitații mănăstirii au fost și preoți din Basarabia, care au venit cu drag la mănăstirea noastră. În total a fost un sobor cu nu mai puțin de 60 de preoți și diaconi din toate colțurile țării, din Basarabia și Ucraina. Un sobor deosebit de frumos, de măreț, care a adus cinste Preacuratei Fecioare Maria. Ne-am bucurat anul acesta că la Hramul Mănăstirii a fost deschisă și o expoziție de tablouri pictate în Tabăra «Lumina Nordului». Un eveniment deosebit, pe care ne-am bucurat să-l găzduim. Nădăjduim că, poate, cu darul lui Dumnezeu, pe viitor vom avea spații special amenajate pentru asemenea expoziții. Mănăstirea are un proiect pe care dorește să-l pună în aplicare, prin care să avem spații speciale pentru săli de conferință, săli de expoziție, unde să expunem tablouri, icoane, broderie, pentru că Putna deține astfel de valori și poate să organizeze tot felul de expoziții. La Putna venim să învățăm să gândim, să trăim românește, dar și să plângem românește. De ce? Pentru că aici își doarme Măria Sa Ștefan Vodă somnul de veci. Ei bine, toate aceste evenimente care s-au desfășurat pe 15 august nu au fost altceva decât o dorință sinceră a fiecăruia de a-și cunoaște valorile, de a o cunoaște pe Fecioara Maria, de a se apropia de slujirea ei, de dragostea ei cât mai mult, căci Fecioara Maria ne-a iubit și ne iubește, ne prețuiește. Și, venind la Putna la mormântul Măriei Sale, a Sfântului Voievod Ștefan, luăm lumină din lumina candelei de la mormântul său, ne aducem aminte de credința noastră sfântă strămoșească, ne aducem aminte de valorile noastre sfinte românești, pe care trebuie să le păstrăm și să le ținem ca pe cele mai frumoase și mai sfinte odoare ale neamului nostru: credința, dragostea și jertfa față de neîntregul nostru neam. Și să nu uităm că în viața noastră trebuie să fim cuminți și oriunde am fi să nu ne facem neamul și țara de rușine”. Mihai Șerbănescu, absolvent al Academiei de Arte „Nicolae Grigorescu” (București), secția pictură, clasa profesorului Vladimir Zamfirescu, membru al U.A.P. – Filiala București, profesor la Școala de Arte „Octav Enigărescu” din Târgoviște, Clasa de Artă Modernă: „Întâmplarea a făcut sau Dumnezeu să fiu invitat la toate cele șapte ediții ale Taberei de pictură «Lumina Nordului». Am avut ocazia, în viața mea, să fiu invitat, de asemenea, și să particip la numeroase ediții ale acestui gen de tabără în SUA. Acolo era un loc fascinant. Dar, iată, după a zecea mea prezență în SUA, vin în Bucovina și, dacă ar fi să aleg între a merge în SUA pentru 3 luni sau a veni în Bucovina pentru o săptămână, sau 10 zile, aș alege Bucovina, pentru că are o energie aparte. Vin aici cu o mare dragoste. Fiecare metru pătrat de pe pământ este unic. Are farmec și deșertul, și marea, și pădurea, și orice loc din lume. Dar în Bucovina spiritul este atât de curat, atât de liniștit, de parcă Dumnezeu a lăsat aici frumusețea absolută. Și, repet, mă reîntorc în Bucovina de fiecare dată cu o imensă dragoste. Sunt puține tabere de creație în țară. La nivelul școlilor populare de artă, un merit deosebit îl are dl director Petre Horvat, pentru pionieratul pe care îl face. Tabăra «Lumina Nordului» este prima de acest gen care s-a desfășurat în România, fiind, iată, la a VII-a ediție. Mai este o tabără de creație la Sighișoara, organizată de Școala Populară de Artă de la Tg. Mureș, dar care este la a II-a ediție. În tabăra din județul Suceava vin artiști sau viitori artiști. Ca să fac o paranteză, în artă înveți tot timpul. Un artist nu trebuie să fie un executant, ci un cercetător continuu, cu riscurile de a greși. Un artist își asumă aceste riscuri, dar categoric nu poate fi doar un executant bun. Nimeni nu-l va aplauda pentru execuțiile sale, ci pentru cercetare, pentru noutate, pentru farmecul pe care îl oferă subiectul, locul sau ce are artistul în minte. Tabăra de creație, cam asta face: pune în valoare învățătura celor care, îmi place mie să spun, „își topesc oasele” în această sferă de activitate, care înseamnă arta plastică. Tabăra «Lumina Nordului» are amprenta locului. Am avut o expoziție la Palatul Parlamentului, expoziție vernisată la sfârșitul lunii februarie, la Sala Brâncuși, unde s-au regăsit 15 lucrări de-ale mele realizate aici, în Bucovina, care s-au bucurat de mare apreciere. Mulți au vrut să le cumpere, dar eu, deși veți considera că sunt atipic, prefer să păstrez lucrarea pictată în Bucovina decât un teanc de bani. Pentru că aici, în Bucovina, există un farmec aparte, care mă fascinează. Când lucrez aici, prin farmecul ăsta și prin mintea mea și prin culoare trece o energie pe pânză. Iar ea transmite apoi privitorului o stare. Și mi se pare un lucru extraordinar. Limbajul plastic trebuie văzut. E un limbaj de sine stătător. Un mare avantaj al taberei «Lumina Nordului» este că tablourile realizate în toate cele șapte ediții vorbesc, în timp, generațiilor. Am văzut la Muzeul de Artă Metropolitan din New York arta egipteană, în ordine cronologică, de la primele elemente, cu cinci șase mii de ani înaintea erei noastre, primele semne artistice, până la, să-i zic așa, decăderea artei egiptene, așa cum o știm noi, și intrarea romanilor cu forța, influența romanilor în arta egipteană. Și am rămas surprins că, după milenii, semnul acela pe care egiptenii l-au lăsat, îmi vorbea mie, în secolul al XXI-lea. Este extraordinar. Mulțumiri dlui director Petre Horvat și tuturor celor care organizează această tabără și care, an de an, depun efortul de a ține această lumină a nordului aprinsă, pentru a însenina mințile creatorilor care vin aici”. Petre Horvat, managerul Centrului Cultural Bucovina: „Pe an ce trece, de la o ediție la alta, această «comuniune artistică», Tabăra «Lumina Nordului», capătă o altă dimensiune, o altă semnificație, devenind cu adevărat un «fenomen». Organizată în acest an într-o locație plină de istorie și de evlavie, dominată de spiritul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Putna, tabăra s-a bucurat de prezența a 20 de pictori din țară și din străinătate: Bacău, Botoșani, Bihor, Cluj, Dâmbovița, Galați, Iași, Neamț, Prahova, București, Republica Moldova și Ucraina. Sub ochii admirativi, dar în același timp critici ai unor maeștri ai artei, directorul artistic al taberei, criticul de artă Valentin Ciucă din Iași, profesorii Viorica Moruz și Dumitru Rusu din Suceava și Mihai Șerbănescu din Târgoviște, participanții au creat lucrări deosebite, inspirate din nenumăratele «modele» oferite de locația aleasă. Astfel, la încheierea perioadei de «ospitalitate bucovineană», prin bunăvoința Părintelui Stareț al Mănăstirii Putna, în incinta sfântului lăcaș a fost realizată o expoziție care a putut fi apreciată cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Concluzionând, considerăm tabăra o reușită, urmând ca și în anii viitori această manifestare să dăinuie, să capete noi valențe”. Valentin Ciucă, critic de artă din Iași, directorul artistic al taberei: „Pe un traseu evolutiv ascendent de la o ediție la alta, tabăra de creație anuală organizată de autoritățile culturale de la Suceava nu putea alege un loc mai potrivit decât spațiul miraculos al Putnei. Inițiatorul taberei, prof. Horvat, sprijinit de autoritățile culturale sucevene, a creat condițiile optime pentru documentarea și realizarea unor opere de artă menite să configureze prin cadrul și atmosfera acestui loc binecuvântat. Sosiți din toate colțurile țării, participanții la tabără au făcut din monumentala ctitorie ștefaniană un punct fix de reflecție și creație, un loc al evocării și al surprinderii pitorescului în variatele sale expresii. Artiști cu experiență sau tineri discipoli și-au asumat valorile istorice ale locului și le-au înnobilat cu fantezia nevoii de a recupera permanent spiritul profund al locului. Sosiți la Putna din toate colțurile României, entuziaști și devotați, artiștii au căutat în expresii felurite să evoce pagini eroice din existența și legenda lui Ștefan cel Mare și Sfânt, luptătorul neînfricat, ctitorul Țării Moldovei. Momentele de reculegere în umbra voievodului ce se odihnește în pământul sacru al Bucovinei au generat proiecte artistice felurite, împlinite sub semnul sacru al veșniciei. Fiecare participant la tabără, ocrotit de umbra seculară a marelui Ștefan, și-a căutat locul unde, singur și motivat, a făcut din diversitatea motivelor și a expresiilor o formă nobilă de libertate. Calendarul fiecărei zile, matinal și revigorant, conținea bucuria unui mereu nou miracol al naturii în umbra brazilor seculari și a oamenilor harnici și curioși să vadă cum se nasc din câteva culori miracolele imediatului. Starea de creativitate, într-un asemenea loc, vine de la sine, oriunde ai privi ai impresia unui ritual al luminii și al umbrelor colorate. În pridvorul sfântului lăcaș, istoria devine o parte din ființa noastră, iar imaginea seamănă de cele mai multe ori cu o icoană sfințită de arta cu care fiecare pictor își face rugăciunea neuitării. O anumită presiune impusă de sacralitatea locului face ca expresia plastică să semene cu un elogiu perpetuu, cu o formă de eliberare din chingile prea severe ale imediatului. Este atâta frumusețe naturală în jur, încât a te fixa pe un motiv anume pare un exercițiu dificil. Cu toate acestea, un drum către Chilia în piatră a lui Daniel Sihastru, spre Biserica «Bogdana» sau prin gospodăriile vecinilor cabanei «Putna Dorina» avea sensul unei inițieri simbolice. Ritualul fiecărei dimineți de lucru, bucuria de a cina împreună, revenirea în după amiezi fertile de lucru anima spiritul locului și dădea un sens profund fiecărei raze de lumină filtrată de umbre pasagere și misterioase. Inventivi și harnici, pictorii au simțit o responsabilitate sporită în raport cu oferta locului, astfel încât ansamblurile monumentale au oscilat constant între viziunile panoramice și detaliile misterioase ale unor ferestre de lumină către noi înșine. Peisajul, prin viziuni de ansamblu este surprins prin citate semnificative și simbolice. Astfel se stabilește raportul dintre sacru și mundan, veșnic și efemer. Am admirat atmosfera de lucru a artiștilor predispuși să zăbovească întreaga zi numai să afle lumina potrivită unui peisaj, structura solitară a unui copac sau expresia unui țăran din Putna. Prin asemenea gesturi de devoțiune, prin abandonul total în raport cu propria sensibilitate, în fiecare zi se nășteau miraculos frumuseți nebănuite. Doar seara, uneori, la vremea cinei, dialogurile se aprindeau în schimburi de idei și de impresii, cu sfaturi și ascultări timide. O tabără de creație nu este altceva decât o singurătate împreună cu ceilalți. Fiecare se caută pe sine între confrați și doar cei aflați la începutul carierei de pictor mai au ingenuitate de a întreba. Unii trăiesc bucuria orgolioasă a solitudinii, alții participă generos la dialogurile profesiei. Este prea tentantă oferta locului ca să ignori fastul naturii vaste chiar dacă unii au preferat mitologia detaliilor expresive. Practic, tot ce s-a creat aici relevă generozitatea spațiilor largi, alții au preferat detaliile semnificative. Unul putea picta un munte, altul curgerea firavă a unui firișor de apă sau zborul colorat al unui fluture. Toate aceste opțiuni, sensibile și motivate prin subiectivitate, configurează o atmosferă a libertății și varietății. Privind atent acest ritual al creației, indiferent că avem a face cu artiști titrați, cu studii temeinice sau doar timizi începători, am avut sentimentul unui stup de albine unde fiecare trudește în beneficiul tuturor. Nu pot ignora câteva nume care, prin har și generozitate au fost mentorii acestei ediții de excepție. Expoziția finală s-a remarcat prin bogăția, calitatea și impactul colectiv asupra celor care au urmărit, cu discreție, travaliul de fiecare zi al artiștilor. Nu-i pot evita pe strămoșul picturii din Bucovina Dumitru Rusu, dna Moruz, Mihai Șerbănescu, George Șpaiuc și, firește, pe toți ceilalți privilegiați ai unei tabere cu adevărat memorabile…”. (CARMEN VERONICA STEICIUC, consultant artistic, CCPCT, Centrul Cultural Bucovina)