Beneficiarul investiției – Primăria municipiului Suceava, în asociere cu Ordinul Arhitecților din România, Filiala Nord-Est. Proiectant general și de arhitectură: SC AGD SRL Suceava; proiectant de structuri: SC ExproCons Gosav & Co SRL Iași; proiectant de instalații sanitare, încălzire, ventilații: SC GiProiect SRL Suceava; proiectant instalații electrice: SC ACSA Proiect Suceava. Constructor antreprenor general: SC General Construct SRL Suceava. Și nu în ultimul rând, data începerii execuției, 27 septembrie 2010, și data finalizării lucrărilor, 27 septembrie 2015. Așadar, încă mai este de lucru, dar transformările prin care a trecut locul, în exterior și interior, sunt deja uriașe. Uzina a devenit centru cultural funcțional Trecem pe lângă autoturisme de Suceava, Iași, București, iar în curte găsim forfotă: oameni reîntâlnindu-se ori schimbând impresii pe cale să se contureze. Printre ei, îl revedem pe arh. Doru Olaș-Ghiocel, care se și oferă să ne fie prim ghid. După ce aveam să trecem pragul clădirii principale, aproape că nu mai avem nevoie de îndrumător, fiindcă zidurile vorbesc singure despre ce s-a întâmplat și se întâmplă. Ceva mai târziu, doar ne intersectăm cu arh. Constantin Gorcea, președintele Filialei OAR Nord-Est, care ne inițiase în chestiune exact în urmă cu un an, pe când edificiul avea doar 99 de ani vârstă; acum era preocupat de ultimele pregătiri necesare înaintea începerii conferinței-dezbatere intitulată „Rolul și funcționarea centrelor culturale”. Uzină de apă? Nu, clădirea deja deține funcția de centru cultural al Sucevei! Pătrundem în interior, pe trasee cunoscute, și înțelegem modificările petrecute vreme de un an: într-o fostă uzină de apă poate avea loc, în condiții actuale, elegante, un simpozion; expozițiile anunțate se etalează în spațiile recondiționate (ce lasă însă a se vedea, din loc în loc, cum se construise la începutul secolului trecut și care era funcția tehnică a imobilului); exponate povestind însăși istoria acestor noi întreprinderi îți atrag atenția până și în fostele rezervoare de apă, în care iluminarea electrică primește adaos prin gurile de vizitare de odinioară; sus, la etaj, săli pregătite pentru întruniri și pentru balul programat seara; ne reîntâlnim acolo, sus, cu arh. Olaș-Ghiocel, de astă dată cu lucrări ale sale, expuse în calitate de caricaturist… Și să nu uităm că, în seara de vineri, tot aici avusese loc un concert de muzică clasică, susținut de cvartetul de coarde „Lira”, condus de Constantin Smochină, și de Eugen Toboș, la chitară clasică! Numitor comun: calitatea vieții în relație cu spațiul construit și amenajat Au participat la conferința-dezbatere, cu lucrări, arh. Maria Boștenaru („Reabilitarea zonelor industriale la nivel urban – experiența germană); cercetător dr. Valentin Coșereanu („Memorialul Ipotești – avatarurile nașterii și decăderii unei instituții culturale”); arh. Mariana Croitoru („Biblioteca Națională – cel mai mare centru cultural al României. Istoric, concept nou, realizare”); arh. Ștefan Dragoș Dascălu („Centrul cultural și construirea capitalului social”); arh. Hanna Derer („Patrimoniul industrial – un alt fel de centru urban și regional. Fabrica C & S Schiel”); arh. Șerban Sturdza („Centre de arhitectură, cultură urbană și peisaj. Mod de folosire”); arh. Șerban Țigănaș (Arhitecții și centrele de cultură urbană. Între instituții și rețelele de socializare”); arh. Arpad Zachi („De la dotare și echipament, la dispozitiv cultural”). Ieri, într-o dezbatere privind reconversia clădirilor, se pregăteau să vorbească despre experiențele lor arh. Mara Horj („Sustenabilitate în construcțiile daneze”); arh. Carina Ibanez Vidal („Realități din Spania: reactivarea cartierelor”); stud. Silviu Horătău („Reconversie hale industriale. Zona Nicolina din Iași). Am trecut în revistă aceste nume (unele, foarte cunoscute) și titluri doar pentru a înțelege cu toții sensul preocupărilor specialiștilor care și-au dat întâlnire în fosta uzină de apă a Sucevei. Cea care începea să dea sucevenilor apă potabilă în anul 1912, pe când primar era Franz Cavaler des Loges. „Transformarea prin conversie a zonelor industriale este o prioritate veche de câteva decenii în Germania. Funcțiile care urmează conversiei sunt cele culturale, dar și locuirea și parcurile” spune arh. Maria Boștenaru. „Știați că fabrica de hârtie Carl & Samuel Schiel din Bușteni a acordat consultanță și asistență la (re)construirea fabricii de celuloză din Piatra Neamț, situată deci la mai puțin de 120 km sud de Suceava, și că a sprijinit repunerea ei în funcțiune după cel de-al Doilea Război Mondial?” caută să surprindă arh. Hanna Derer. „Deși discuțiile actuale se concentrează în special pe transformările/schimbările la nivel formal ale arhitecturii, percepția noastră ar trebui să se concentreze mai curând pe rupturile la nivel instituțional și nu la nivelul funcționalității unor astfel de centre culturale” opinează arh. Arpad Zachi. „Un posibil concept pentru formarea și activarea centrelor de cultură urbană este ca ele să devină instituții generatoare, catalizatoare și receptoare de proiecte conexe unor tematici care au ca numitor comun calitatea vieții în legătură cu spațiul construit și amenajat” este de părere arh. Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România. …Mai avem o mulțime de clădiri vechi de descoperit și de descifrat Dintre cei care au pătruns în – până de curând – tainica uzină de apă, care i-au înțeles noul rost, unii și-au înscris opiniile în albumul edificiului. Și ne-a plăcut să-i răsfoim primele pagini, constatând că schimbarea a reverberat în ei. „Congratulations!” (indescifrabil). „Vă felicit pentru inițiativa dvs. Felicitări! Mult Succes!” (D. Ștefănescu). „Fie ca istoria să se repete, Suceava să înflorească!” (indescifrabil). „Ce tare e! Dar e numai începutul. Mai avem încă o mulțime de clădiri vechi de descoperit și de descifrat. Spor(t) la treabă!” (Mădălina). „Cu 45 de ani în urmă, în această vale, la aceste case am venit pe lume, am deschis ochii. Azi VĂD” (Daniel Cojocaru). „Felicitări! Să sperăm la mai multe realizări de acest gen. Exemplul de care au nevoie românii în aceste vremuri. Că se poate!” (A. Croitoru). „Felicitări! Dezmorțiți urbea, voi, «oropsiți» ai meseriei!” (indescifrabil). „Apa înseamnă viață. Ați redescoperit fântâna! Să bem împreună din apa bucovineană, la uzina culturii!” (indescifrabil). „Un fapt inedit: din apa vieții, spre apa culturii. Cu deosebite felicitări” (Dan Năstăsescu). Dar cine sunt autorii faptelor și cuvintelor din uzina de astăzi a Sucevei, cea de apă-cultură? În una dintre expozițiile de curând vernisate, un panou cu fotografii prezintă o întreagă echipă: Constantin Gorcea, Răzvan George Gorcea, Irina Anamaria Cioangher, Adrian Nicolae Cioangher, Ioana Iulia Aflorei, Dan Andrei Zbughiu, Alexandra Elena Petraru, Iulia Cosinschi, Elisabeta Rabiniuc Mocanu, Alexandra Aramă, Yun-Ji Yeom, Horia Ungureanu, Alexandru Duțuc, Cristian Istrati, Mara Horj, Răzvan Paul Tivu, Iosif Ciprian Pantea, Elena Alina Tozaru, Andreea Roxana Mihai, Mihaela Clopotaru, Costin Niță, Sorin Tudor Bompa, Diana Ștefania Moise, Alma Procopianu, Iulia Cosovanu. Din Suceava, din România și din lumea largă; arhitecți, peisagiști, designeri, restauratori, muzeografi, sociologi, studenți.
Comentarii